Glosar religios

Se mai numește: wudu, abluțiunea

Spălarea rituală a mâinilor, gurii, nasului, feței, brațelor, capului și picioarelor, făcută înainte de rugăciune.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: abside laterale

Partea semicirculară sau poligonală a bisericii, de obicei la răsărit, unde se află altarul.

Arhitectura lăcașului

Slujbă de laudă și cerere către Hristos, Maica Domnului sau un sfânt, citită stând în picioare; e foarte iubită de credincioși.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: biserica locală, frați și surori

Comunitatea locală de credincioși neoprotestanți; membrii își spun unii altora „frate” și „soră”.

Clerici și comunitate

Se mai numește: coroana de Advent

Cele patru săptămâni de pregătire pentru Crăciun în tradiția apuseană; se aprinde câte o lumânare pe coroana de Advent în fiecare duminică.

Sărbători și posturi

Se mai numește: agheasmă

Apă sfințită de preot; Aghiasma Mare se face la Bobotează, iar Aghiasma Mică oricând, la sfințirea caselor sau a lucrurilor.

Obiecte de cult

Se mai numește: masa altarului, altar lateral

Masa de piatră sau lemn pe care se celebrează Euharistia, vizibilă tuturor; bisericile catolice au adesea și altare laterale.

Obiecte de cult

Se mai numește: Sfântul Altar

Partea cea mai sfântă a bisericii, aflată spre răsărit, în spatele iconostasului; aici se săvârșește Liturghia.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: altar cu aripi, triptic

Altar cu panouri pictate sau sculptate care se închid și se deschid ca aripile unei cărți; în bisericile săsești, multe sunt din secolele XV–XVI.

Pictură și artă

Se mai numește: ambon, pupitru, catedră

Locul înălțat de unde se citește Evanghelia și se ține predica; în bisericile protestante e centrul lăcașului.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: nafură

Bucățelele de pâine binecuvântată împărțite credincioșilor la sfârșitul Liturghiei; se mănâncă cu evlavie, pe nemâncate.

Obiecte de cult

Pânză sfințită de episcop, cu punerea în mormânt a lui Hristos pictată pe ea; fără antimis nu se poate săvârși Liturghia.

Obiecte de cult

Se mai numește: aghiazmatar, vas de apă sfințită

Vasul de la intrarea bisericii catolice în care credincioșii își înmoaie degetele și își fac semnul crucii.

Obiecte de cult

Casa de oaspeți a unei mănăstiri, unde sunt găzduiți pelerinii și vizitatorii.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: Chivotul Sfânt, Aron Kodesh

Dulapul împodobit de pe peretele dinspre Ierusalim al sinagogii, în care se păstrează sulurile Torei, acoperit cu o perdea (parochet).

Obiecte de cult

Se mai numește: bazin de botez

Bazinul cu apă în care se botează prin scufundare completă; în casele de rugăciune neoprotestante se află adesea în spatele amvonului.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: Bat Mițva

Momentul în care un băiat evreu (la 13 ani) sau o fată (la 12 ani) devine responsabil(ă) în fața poruncilor religioase.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: Ramazan Bayramı, Kurban Bayramı

Cele două mari sărbători ale islamului: Ramazan Bayramı, la sfârșitul postului, și Kurban Bayramı, Sărbătoarea Sacrificiului.

Sărbători și posturi

Se mai numește: teva, almemor

Podiumul înălțat din sinagogă, cu un pupitru, de pe care se citește Tora; în sinagogile tradiționale se află în mijloc.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: Biserica Română Unită cu Roma

Biserică de rit bizantin, cu slujbe asemănătoare celor ortodoxe, care recunoaște autoritatea papei; în Transilvania din 1700.

Alte noțiuni

Se mai numește: cetate țărănească, cetate bisericească

Biserică înconjurată de ziduri de apărare, turnuri și camere de provizii, construită de comunitățile săsești și secuiești pentru a rezista asediilor.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: Botezul Domnului, Epifania

Sărbătoarea Botezului lui Hristos în Iordan, pe 6 ianuarie; se sfințește Aghiasma Mare, adesea la râu sau la lac.

Sărbători și posturi

Se mai numește: Botezul

Taina intrării în Biserică; se face prin afundare în apă sau stropire, în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: botez prin scufundare, botezul la vârsta credinței

Botezul primit de cei care își mărturisesc ei înșiși credința, nu de copiii mici; se face prin scufundare completă în apă.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: Via Crucis, stațiunile Căii Crucii

Rugăciune în 14 opriri („stațiuni”) care urmează drumul lui Isus spre răstignire; în bisericile catolice sunt 14 tablouri pe pereți.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: culion, potcap

Acoperământul de cap cilindric, negru, al clerului ortodox; la monahi e acoperit cu un văl negru (epanocamilafcă).

Veșminte

Vas mic cu ulei și fitil care arde înaintea icoanelor, în biserică și în casele credincioșilor.

Obiecte de cult

Se mai numește: Colegiul cardinalilor

Înalt ierarh catolic numit de papă, consilier al său; cardinalii sub 80 de ani îl aleg pe noul papă în conclav.

Clerici și comunitate

Se mai numește: biserică, adunare, locaș

Clădirea în care se adună o comunitate neoprotestantă; interiorul e simplu, fără icoane, cu amvon, cor și adesea baptisteriu.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: ornat

Veșmântul exterior, fără mâneci, purtat de preotul catolic la Liturghie; culoarea se schimbă după perioada anului.

Veșminte

Se mai numește: kosher, cușer, cașrut

Mâncarea permisă după legile iudaice (cașrut): fără carne de porc sau fructe de mare, fără carne amestecată cu lapte, animale sacrificate ritual.

Alte noțiuni

Se mai numește: Catolicosul tuturor armenilor

Întâistătătorul Bisericii Apostolice Armene, cu reședința la Ecimiadzin, în Armenia.

Clerici și comunitate

Se mai numește: turibul

Vasul de metal atârnat de lanțuri, în care arde tămâia; preotul tămâiază icoanele și credincioșii.

Obiecte de cult

Se mai numește: dascăl, psalt, țârcovnic

Cel care cântă răspunsurile și cântările slujbelor la strană; la sate i se mai spune dascăl sau țârcovnic.

Clerici și comunitate

Se mai numește: Orologion

Cartea cu rânduiala slujbelor zilnice (ceasurile, Vecernia, Utrenia, Pavecernița) și rugăciunile obișnuite.

Cărți și texte

Camera în care locuiește un monah sau o monahie; prin extensie, o mică locuință de pustnic.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: artoforion

Cutie de metal, adesea în formă de biserică, așezată pe Sfânta Masă, în care se păstrează Sfânta Împărtășanie pentru bolnavi.

Obiecte de cult

Se mai numește: Sfânta Cină, Frângerea pâinii, Comemorarea

La protestanți și neoprotestanți, împărtășirea cu pâine și vin, în amintirea Cinei celei de Taină; are loc de câteva ori pe an sau lunar.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: turn-clopotniță

Turnul sau construcția în care sunt atârnate clopotele; poate fi lipită de biserică sau separată de ea.

Arhitectura lăcașului

Bisericile reformate au adesea în vârful turlei un cocoș de metal în loc de cruce — o amintire a lepădării și pocăinței lui Petru.

Pictură și artă

Grâu fiert, îndulcit și ornat cu o cruce, adus la biserică la pomenirea celor morți și la unele sărbători.

Obiecte de cult

Se mai numește: neologie, status quo, ortodoxie iudaică

Curent modernizator al iudaismului din Ungaria și Transilvania secolului al XIX-lea; sinagogile neologe sunt mari, cu orgă sau cor.

Alte noțiuni

Se mai numește: scaun de spovedanie

Mobilierul de lemn, ca un dulap cu despărțituri, în care preotul catolic ascultă spovedania prin o grilă.

Obiecte de cult

Se mai numește: Mir (catolic), Confirmația

Ritul prin care tinerii își asumă personal credința în care au fost botezați; la catolici e sacrament, dat de episcop.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: Kuran, Qur’an

Cartea sfântă a islamului, în limba arabă, alcătuită din 114 capitole (sure); musulmanii o consideră cuvântul lui Dumnezeu.

Cărți și texte

Se mai numește: Sărbătoarea Trupului și Sângelui Domnului

Sărbătoarea catolică a Euharistiei, cu procesiune pe străzi, cu Preasfântul Sacrament purtat în ostensoriu.

Sărbători și posturi

Se mai numește: vagaraguyr

În bisericile armene, altarul ridicat nu este închis de un iconostas, ci de o perdea trasă în anumite momente ale slujbei.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: seccade

Covorașul pe care musulmanul se roagă, pentru ca locul rugăciunii să fie curat; are adesea desenată o nișă orientată spre qibla.

Obiecte de cult

Se mai numește: Nașterea Domnului

Sărbătoarea Nașterii lui Hristos, pe 25 decembrie (sau pe 7 ianuarie, la cei care țin stilul vechi).

Sărbători și posturi

Se mai numește: baptisteriu, vas de botez

Vasul mare în care se botează copiii; la catolici și protestanți este adesea un bazin de piatră aflat la intrarea în biserică.

Obiecte de cult

Se mai numește: sărbătoare cu cruce roșie

Semnul din calendarul ortodox pentru sărbătorile mari; în aceste zile se merge la biserică și nu se lucrează.

Sărbători și posturi

Se mai numește: crucea rusească

Cruce cu trei brațe orizontale: unul scurt sus (tăblița cu inscripția), unul lung și unul oblic jos (suportul picioarelor).

Pictură și artă

Se mai numește: ctitorie

Cel care a construit sau a sprijinit construirea unei biserici sau mănăstiri; biserica se numește ctitoria lui.

Clerici și comunitate

Se mai numește: Legea 489/2006

Comunitate religioasă recunoscută oficial de statul român; România are 18 culte recunoscute prin Legea 489/2006.

Alte noțiuni

Se mai numește: Taina Nunții

Taina căsătoriei; mirilor li se pun cununii pe cap și înconjoară de trei ori masa din mijlocul bisericii („Isaie, dănțuiește”).

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: dezlegare la pește

Zi din post în care, prin excepție, este îngăduit peștele (sau vinul și uleiul); e marcată în calendarul ortodox.

Sărbători și posturi

Se mai numește: arhidiacon, protodiacon

Primul treaptă a preoției: diaconul ajută preotul la slujbe, rostește ecteniile și citește Evanghelia, dar nu săvârșește singur Tainele.

Clerici și comunitate

Se mai numește: patenă

Farfurioara sfințită pe care se așază pâinea (Agnețul sau ostia) pentru Euharistie.

Obiecte de cult

Se mai numește: părinte duhovnicesc

Preotul la care un credincios se spovedește în mod obișnuit și care îl îndrumă în viața spirituală.

Clerici și comunitate

Se mai numește: dialog interconfesional, Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor

Efortul de apropiere și dialog dintre Bisericile creștine; de la el vine și numele „Ecumenica”.

Alte noțiuni

Se mai numește: dieceză, episcopie, arhiepiscopie

Teritoriul condus de un episcop, alcătuit din mai multe protopopiate și parohii; la catolici se numește dieceză.

Clerici și comunitate

Se mai numește: arhiereu, ierarh, vlădică

Conducătorul spiritual al unei eparhii (episcopii); hirotonește preoți și sfințește biserici.

Clerici și comunitate

Se mai numește: Sfântul Aer

Pânza pe care e brodată sau pictată punerea lui Hristos în mormânt, scoasă în Vinerea Mare și purtată în procesiune.

Obiecte de cult

Se mai numește: patrahir

Fâșia lungă de stofă purtată de preot în jurul gâtului, care atârnă în față; fără el preotul nu săvârșește nicio Taină.

Veșminte

Se mai numește: adhan, chemarea la rugăciune

Chemarea la rugăciune rostită de muezin de cinci ori pe zi; începe cu „Allahu Akbar” („Dumnezeu este cel mai mare”).

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: sfita

Veșmântul larg, fără mâneci, purtat de preot deasupra celorlalte veșminte la Liturghie.

Veșminte

Se mai numește: pictură murală

Pictură făcută pe tencuiala încă udă a peretelui; culorile se leagă de zid și rezistă sute de ani.

Pictură și artă

Se mai numește: ezrat nașim

Spațiul separat pentru femei în sinagogile tradiționale — de obicei un balcon de jur împrejurul sălii.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: khachkar, cruce de piatră armeană

Lespede de piatră sculptată cu o cruce înconjurată de motive vegetale și geometrice, simbol al artei armene.

Pictură și artă

Se mai numește: hajj, hagiu

Pelerinajul la Mecca, pe care fiecare musulman e dator să-l facă o dată în viață, dacă are sănătatea și mijloacele; cine l-a făcut se numește hagiu.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: Sărbătoarea Luminilor, hanukia

Sărbătoare de iarnă de opt zile, în amintirea resfințirii Templului; în fiecare seară se mai aprinde o lumânare în hanukia.

Sărbători și posturi

Se mai numește: cantor, chazan

Cântărețul care conduce rugăciunile din sinagogă, cântându-le după melodii tradiționale.

Clerici și comunitate

Se mai numește: patron, sărbătoarea hramului

Sfântul sau sărbătoarea căreia îi este închinată o biserică; în ziua hramului, comunitatea face o mare sărbătoare.

Sărbători și posturi

Se mai numește: khutba, predica de vineri

Predica rostită de imam de pe minbar la rugăciunea de vineri și la sărbătorile de Bayram.

Slujbe și ritualuri

Imagine sfântă pictată după reguli vechi (canoane), pe lemn, sticlă sau perete; credincioșii o cinstesc, nu o adoră.

Pictură și artă

Se mai numește: catapeteasmă, tâmplă

Peretele de icoane care desparte altarul de restul bisericii; are trei uși și icoanele așezate într-o ordine fixă.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: hoge

Cel care conduce rugăciunea în comun în moschee și ține predica; în Dobrogea i se mai spune hoge.

Clerici și comunitate

Se mai numește: Ziua Ispășirii, Yom Kippur

Cea mai sfântă zi a anului evreiesc: zi de post total (25 de ore), rugăciune și căință, petrecută în mare parte la sinagogă.

Sărbători și posturi

Se mai numește: Euharistie, Cuminecătură

Primirea Trupului și Sângelui lui Hristos, sub chipul pâinii și al vinului; se primește după post și spovedanie.

Slujbe și ritualuri

Scenă pictată, de obicei pe peretele de apus, care arată sfârșitul lumii: Hristos judecă, drepții merg în Rai, păcătoșii în iad.

Pictură și artă

Se mai numește: iarmulcă, yarmulke

Calota mică purtată de bărbații evrei pe cap, în semn de respect față de Dumnezeu; vizitatorii bărbați o poartă în sinagogă.

Veșminte

Se mai numește: lestovka

Șiragul de rugăciune al credincioșilor de rit vechi, din piele, în formă de scară închisă; se ține în mână la slujbă.

Obiecte de cult

Se mai numește: lumânărar

Credincioșii aprind lumânări la intrarea în biserică: separat pentru cei vii și pentru cei adormiți.

Obiecte de cult

Se mai numește: Ziua Tuturor Sfinților, Ziua morților

La 1–2 noiembrie, catolicii și protestanții aprind lumânări pe mormintele celor dragi; cimitirele din Transilvania și Banat strălucesc noaptea.

Sărbători și posturi

Se mai numește: masa de împărtășire

Masa simplă din fața amvonului, în bisericile protestante, pe care se pregătesc pâinea și vinul pentru Cina Domnului.

Obiecte de cult

Se mai numește: piatră funerară evreiască

Piatra funerară dintr-un cimitir evreiesc, cu inscripție în ebraică și simboluri: mâini binecuvântând (cohanim), un ulcior (leviți), un sfeșnic.

Pictură și artă

Se mai numește: schit, metoc

Mănăstirea e o comunitate de monahi sau monahii; schitul e o mănăstire mică, adesea izolată; metocul ține de o mănăstire mai mare.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: sfeșnicul cu șapte brațe

Sfeșnicul cu șapte brațe al Templului din Ierusalim, unul dintre cele mai vechi simboluri ale iudaismului.

Obiecte de cult

Se mai numește: metanii, mătănii

Închinăciune adâncă (până la pământ sau până la brâu) însoțită de semnul crucii; prin extensie, șiragul de noduri pentru rugăciune.

Slujbe și ritualuri

Cutiuța fixată pe tocul ușii caselor evreiești și al sinagogilor, care conține un pergament cu rugăciunea „Șema Israel”.

Obiecte de cult

Prima zi a Postului Paștelui la catolici: preotul presară cenușă pe capul credincioșilor, ca semn al pocăinței.

Sărbători și posturi

Nișa din peretele moscheii care arată direcția spre Mecca (qibla); imamul stă în fața ei când conduce rugăciunea.

Arhitectura lăcașului

Turnul înalt și subțire al moscheii, de unde muezinul cheamă la rugăciune de cinci ori pe zi.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: mimber

Amvonul moscheii, sub forma unei scări înalte cu un mic acoperiș, de pe care imamul ține predica de vineri.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: minyan

Numărul minim de zece adulți (în tradiția ortodoxă, bărbați) necesar pentru rugăciunea publică în sinagogă.

Clerici și comunitate

Se mai numește: Sfântul Mir

Taina săvârșită imediat după Botez, prin ungerea cu Sfântul Mir; pecetluiește darul Duhului Sfânt.

Slujbe și ritualuri

Acoperământul de cap al episcopului (și, ca distincție, al unor preoți), purtat la slujbele solemne.

Veșminte

Se mai numește: Mitropolie, arhiepiscop

Episcopul care conduce o mitropolie, adică un grup de eparhii dintr-o regiune (de exemplu, Mitropolia Moldovei și Bucovinei).

Clerici și comunitate

Se mai numește: sfintele moaște

Trupurile sau părți din trupurile sfinților, păstrate cu cinste în racle; credincioșii vin să se închine la ele.

Obiecte de cult

Se mai numește: Evhologhion

Cartea preotului cu rânduiala Tainelor și a ierurgiilor: Botezul, Cununia, Maslul, Înmormântarea, sfințirile.

Cărți și texte

Se mai numește: călugăr, călugăriță, maică

Bărbatul sau femeia care a făcut voturi (ascultare, sărăcie, feciorie) și trăiește într-o mănăstire; monahiilor li se spune „maică”.

Clerici și comunitate

Se mai numește: Lista Monumentelor Istorice, LMI

Clădire protejată de lege pentru valoarea ei istorică sau artistică; are un cod în Lista Monumentelor Istorice (ex. SV-II-m-A-05674).

Alte noțiuni

Se mai numește: geamie, cami, mescit

Lăcașul de rugăciune al musulmanilor; în Dobrogea i se spune și geamie. Moscheile mici, fără minbar, se numesc mescit.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: sâmbăta morților

Sâmbetele dedicate pomenirii celor morți, când se fac parastase și se împart colivă, colaci și vase („Moșii de iarnă”, „Moșii de vară”).

Sărbători și posturi

Se mai numește: müezzin

Cel care cheamă credincioșii la rugăciune (ezan) din minaret sau din moschee.

Clerici și comunitate

Se mai numește: Muftiat

Conducătorul religios al musulmanilor dintr-o țară sau regiune; Muftiatul Cultului Musulman din România are sediul la Constanța.

Clerici și comunitate

Se mai numește: cântare bizantină, glasuri

Cântarea tradițională a Bisericii Ortodoxe, pe o singură voce, organizată pe opt „glasuri” (moduri muzicale).

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: salat, rugăciunea rituală

Rugăciunea rituală pe care musulmanii o fac de cinci ori pe zi, cu mișcări fixe: în picioare, aplecare, prosternare și șezut.

Slujbe și ritualuri

Partea centrală a bisericii, unde stau credincioșii în timpul slujbelor; se află între pronaos și altar.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: nași

Cel care ține copilul la Botez și se angajează să-l îndrume în credință; și martorul principal al mirilor la cununie.

Clerici și comunitate

Se mai numește: nava centrală, nave laterale

Spațiul principal al bisericii, unde stau credincioșii; bisericile mari au o navă centrală și nave laterale, despărțite de coloane.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: lumina veșnică

Candela care arde continuu în fața Aron ha-Kodeș, amintind de lumina menorei din Templul din Ierusalim.

Obiecte de cult

Fâșia lată de stofă, cu cruci, purtată de episcop pe umeri; e semnul păstoririi turmei.

Veșminte

Fâșia lungă de stofă purtată de diacon pe umărul stâng; o ridică pentru a da semnalul rugăciunilor.

Veșminte

Se mai numește: tribuna orgii

Instrumentul muzical cu tuburi folosit la slujbe în bisericile catolice și protestante; se află adesea pe o tribună, deasupra intrării.

Obiecte de cult

Se mai numește: monstranță

Vas liturgic aurit, în formă de soare, în care se expune ostia sfințită spre adorare și se poartă în procesiuni.

Obiecte de cult

Se mai numește: hostie, azimă

Pâinea rotundă, subțire și nedospită folosită la Euharistie în ritul latin; după sfințire, catolicii o primesc ca Trupul lui Hristos.

Obiecte de cult

Se mai numește: Atotțiitorul

Icoana lui Hristos ca „Atotțiitor”, pictată în bolta turlei principale: binecuvântează cu dreapta și ține Evanghelia în stânga.

Pictură și artă

Se mai numește: Sfântul Părinte, Suveranul Pontif

Episcopul Romei și conducătorul Bisericii Catolice; Bisericile greco-catolice sunt „unite” cu el.

Clerici și comunitate

Biserică mică sau capelă (de exemplu, într-o mănăstire, spital sau reședință); și o slujbă de rugăciune către un sfânt.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: panahidă

Slujba de pomenire a celor morți, la care se aduc colivă, colac și vin; se face la 3, 9, 40 de zile, la 6 luni și la un an.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: paroh, parohian

Comunitatea de credincioși dintr-un sat sau un cartier, cu biserica și preotul ei (parohul).

Clerici și comunitate

Se mai numește: preot reformat, lelkész, Pfarrer

Slujitorul unei comunități protestante sau neoprotestante, care predică și conduce serviciile divine; se poate căsători.

Clerici și comunitate

Se mai numește: Învierea Domnului, Paști

Sărbătoarea Învierii lui Hristos, cea mai mare a anului creștin; ortodocșii și catolicii o serbează uneori la date diferite.

Sărbători și posturi

Se mai numește: Patriarhie

Episcopul care conduce o Biserică ortodoxă autocefală; Biserica Ortodoxă Română este Patriarhie din 1925.

Clerici și comunitate

Se mai numește: pelerin

Călătorie făcută din credință la un loc sfânt: o mănăstire, moaștele unui sfânt, Ierusalimul, Mecca sau mormântul unui țadic.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: Paștele evreiesc, Pessach

Sărbătoarea ieșirii evreilor din robia egipteană; timp de opt zile nu se mănâncă pâine dospită, ci azimă (mațot).

Sărbători și posturi

Inscripția de deasupra intrării care spune cine a construit biserica, când și în timpul cărui domnitor sau ierarh.

Pictură și artă

Covorașul mic pe care credincioșii de rit vechi își pun mâinile când fac metanii, ca să nu atingă pământul cu ele.

Obiecte de cult

Lista cu numele celor vii și ale celor morți, dată preotului pentru a fi pomeniți la Liturghie.

Obiecte de cult

Se mai numește: Postul Paștelui, Păresimi

Perioada de șapte săptămâni (la ortodocși) de post și rugăciune dinaintea Paștilor.

Sărbători și posturi

Se mai numește: caliciu

Cupa sfințită, de obicei din metal prețios, în care se pune vinul pentru Euharistie.

Obiecte de cult

Se mai numește: omilie, cuvânt de învățătură

Cuvântarea preotului sau a pastorului care explică textele biblice citite la slujbă; în cultele protestante este partea centrală.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: părinte, popă, preot paroh

Clericul hirotonit de episcop care săvârșește Tainele, slujbele și păstorește o comunitate; i se spune „părinte”.

Clerici și comunitate

Se mai numește: prosforă

Pâinea dospită, rotundă, cu pecetea „IS HS NI KA”, adusă de credincioși la biserică pentru Liturghie.

Obiecte de cult

Se mai numește: presbiter, bătrân al bisericii, curator

Membru ales al conducerii unei comunități protestante (consiliul prezbiteral), alături de pastor.

Clerici și comunitate

Se mai numește: cor, sanctuar

Partea bisericii (de obicei ridicată și orientată spre răsărit) în care se află altarul și unde stau preoții în timpul slujbei.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: exonartex

Spațiul acoperit de la intrarea bisericii, deschis sau închis, înaintea pronaosului; tipic arhitecturii românești.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: Privegherea

Slujba lungă de noapte din ajunul marilor sărbători și al hramurilor, care unește Vecernia cu Utrenia.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: tindă, tinda femeilor

Încăperea de la intrarea în biserică, înaintea naosului; aici se aprind lumânări și, în vechime, stăteau catehumenii.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: masa proscomidiei

Masa mică din stânga altarului, unde preotul pregătește pâinea și vinul pentru Liturghie și pomenește numele credincioșilor.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: protopopiat, protoiereu

Preotul care coordonează parohiile dintr-o zonă (protopopiat), în numele episcopului.

Clerici și comunitate

Se mai numește: psaltirea reformată

Psalmii puși în versuri și pe melodii la Geneva, în secolul al XVI-lea, cântați de comunitate în bisericile reformate.

Cărți și texte

Se mai numește: Cartea Psalmilor

Cartea celor 150 de psalmi din Vechiul Testament; e citită la toate slujbele și cântată în toate tradițiile.

Cărți și texte

Se mai numește: kıble, kible

Direcția spre Kaaba din Mecca, spre care se întorc musulmanii la rugăciune; din România este spre sud-est.

Alte noțiuni

Se mai numește: rav, rabi, șef-rabin

Învățătorul și conducătorul spiritual al unei comunități evreiești, cunoscător al Torei și al Talmudului.

Clerici și comunitate

Se mai numește: Ramadan

Luna de post a musulmanilor: de la zori până la apus nu se mănâncă și nu se bea; seara, familia și prietenii se adună la masa de iftar.

Sărbători și posturi

Se mai numește: reverendă, anteriu

Haina lungă, de obicei neagră, purtată de preoți și monahi; reverenda e haina de dedesubt, rasa e cea largă, de deasupra.

Veșminte

Se mai numește: Reforma

Mișcarea de reînnoire a Bisericii din secolul al XVI-lea (Luther, Calvin), din care au luat naștere Bisericile evanghelice, reformate și unitariene.

Alte noțiuni

Se mai numește: Anul Nou evreiesc, Rosh Hashanah

Anul Nou evreiesc, toamna; se sună din șofar (cornul de berbec) și se mănâncă mere cu miere, pentru un an dulce.

Sărbători și posturi

Se mai numește: mătănii catolice, Sfântul Rozar

Șiragul de mărgele cu o cruce, folosit de catolici pentru rugăciunea Rozariului (Tatăl nostru și Ave Maria repetate, cu meditație).

Obiecte de cult

Se mai numește: cuma, jumu’a

Rugăciunea de la prânz din ziua de vineri, făcută în comun la moschee, cu predică; este cea mai importantă rugăciune a săptămânii.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: Cincizecimea, Pogorârea Duhului Sfânt

Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt peste apostoli, la 50 de zile după Paști; este și „ziua de naștere” a Bisericii.

Sărbători și posturi

Se mai numește: ziua a șaptea

Adventiștii de ziua a șaptea țin sâmbăta ca zi de odihnă și închinare, de vineri seara până sâmbătă seara.

Sărbători și posturi

Se mai numește: diaconicon

Încăperea de lângă altar în care se păstrează veșmintele și vasele liturgice și unde se îmbracă preoții.

Arhitectura lăcașului

Clădirea de întruniri a Martorilor lui Iehova; este simplă, fără simboluri religioase, cu scenă pentru vorbitor și scaune.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: dvuperstie

Credincioșii de rit vechi își fac cruce cu două degete (arătătorul și mijlociul), după tradiția dinaintea reformelor din Rusia secolului al XVII-lea.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: Liturghia

Slujba principală a Bisericii, în care se săvârșește Euharistia; are loc duminica și la sărbători, de obicei dimineața.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: Missa, Liturghia catolică

Slujba principală a Bisericii Romano-Catolice, în care se celebrează Euharistia; are loc zilnic și, solemn, duminica.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: Prestol

Masa din mijlocul altarului, pe care se săvârșește Euharistia; pe ea stau Evanghelia, crucea, chivotul și antimisul.

Obiecte de cult

Se mai numește: Taina Sfântului Maslu

Taina rugăciunii pentru vindecarea bolnavilor, săvârșită ideal de șapte preoți, cu ungere cu untdelemn sfințit.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: Aghiasma Mică

Slujba scurtă de sfințire a apei, prin care preotul binecuvântează o casă, o clădire nouă sau începutul unui lucru.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: sacramente

Cele șapte lucrări sfinte prin care, după învățătura Bisericii, credincioșii primesc harul lui Dumnezeu: Botezul, Mirungerea, Euharistia, Spovedania, Preoția, Cununia și Maslul.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: templu, beit knesset

Lăcașul de rugăciune și de studiu al evreilor; sinagogile mari de tip neolog se numesc adesea „templu” (de exemplu, Templul Coral).

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: Krsna slava

Sărbătoarea sfântului ocrotitor al familiei, specifică sârbilor ortodocși; se moștenește din tată în fiu.

Sărbători și posturi

Treapta ridicată din fața iconostasului, de pe care preotul vorbește credincioșilor și le dă Împărtășania.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: Mărturisire, Pocăință

Taina în care credinciosul își mărturisește păcatele înaintea preotului și primește iertarea; se face de obicei înaintea Împărtășaniei.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: egumen, egumenă, arhimandrit

Conducătorul (conducătoarea) unei mănăstiri; în mănăstirile mari poartă titlul de arhimandrit sau egumen.

Clerici și comunitate

Se mai numește: stiharul

Veșmântul lung, cu mâneci, purtat de diaconi, ipodiaconi și (sub celelalte veșminte) de preoți și episcopi.

Veșminte

Stilul de arhitectură și artă din Țara Românească de la sfârșitul secolului al XVII-lea, cu pridvor pe coloane și sculptură bogată în piatră.

Pictură și artă

Se mai numește: calendarul iulian, calendarul îndreptat

Stilul vechi este calendarul iulian, cu 13 zile în urma celui obișnuit; unele comunități serbează după el (Crăciunul pe 7 ianuarie).

Sărbători și posturi

Fâșia lungă de stofă purtată de preotul catolic în jurul gâtului (de diacon, pe un umăr); corespunde epitrahilului ortodox.

Veșminte

Scaunele de lemn din biserică, pe margini și în fața altarului; la strana din față cântă cântăreții (dascălii).

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: reverendă

Haina lungă, încheiată cu nasturi, a clerului catolic: neagră la preoți, violet la episcopi, roșie la cardinali, albă la papă.

Veșminte

Se mai numește: Sabat, Shabbat

Ziua de odihnă a evreilor, de vineri seara la apus până sâmbătă seara; începe cu aprinderea lumânărilor și binecuvântarea vinului și a pâinii.

Sărbători și posturi

Se mai numește: fântâna de abluțiuni

Fântâna sau spălătorul din curtea moscheii, unde credincioșii își fac abluțiunea înainte de rugăciune.

Arhitectura lăcașului

Dulăpiorul încuiat, de obicei aurit, în care se păstrează Preasfântul Sacrament (ostiile sfințite); lângă el arde mereu o candelă roșie.

Obiecte de cult

Pictura în care ctitorii bisericii sunt înfățișați oferind macheta lăcașului lui Hristos, Maicii Domnului sau sfântului ocrotitor.

Pictură și artă

Se mai numește: tallit, șal de rugăciune

Șalul de rugăciune, alb cu dungi, cu ciucuri (țițit) la colțuri, purtat de bărbați la rugăciunea de dimineață.

Veșminte

Se mai numește: tavan pictat cu casete, kazetta

Tavan de lemn împărțit în pătrate (casete) pictate cu flori și motive populare, tipic bisericilor reformate și unitariene din Transilvania.

Pictură și artă

Rășină aromată care se arde în cădelniță la slujbe; fumul ei simbolizează rugăciunea care urcă spre Dumnezeu.

Obiecte de cult

Se mai numește: filacterii

Două cutiuțe de piele cu versete din Tora, legate cu curele pe braț și pe frunte, la rugăciunea de dimineață în zilele lucrătoare.

Obiecte de cult

Se mai numește: misbaha

Șiragul de 33 sau 99 de mărgele pe care musulmanii numără invocațiile lui Dumnezeu.

Obiecte de cult

Se mai numește: toaca de lemn, toaca de fier

Scândură lungă de lemn (sau placă de metal) bătută ritmic cu ciocănele pentru a chema la slujbă, mai ales în mănăstiri.

Obiecte de cult

Se mai numește: Pentateuhul, sulul Torei, Sefer Tora

Primele cinci cărți ale Bibliei, scrise de mână pe un sul de pergament; citirea Torei este centrul slujbei de Șabat.

Cărți și texte

Nava transversală care taie nava principală în fața prezbiteriului, dând bisericii forma unei cruci.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: trapezărie

Sala de mese a mănăstirii, unde monahii mănâncă împreună, în liniște, ascultând citiri din viețile sfinților.

Arhitectura lăcașului

Turnul care se ridică deasupra bisericii, de obicei deasupra naosului; în interior, în vârful ei e pictat Pantocratorul.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: Ajunul, Iordanul

În zilele dinaintea Bobotezei, preotul merge din casă în casă și le binecuvântează cu aghiasmă.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: ușile laterale

Cele două uși laterale ale iconostasului, folosite de diaconi și de slujitori; pe ele sunt pictați de obicei arhangheli.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: ușile sfinte

Ușile din mijlocul iconostasului, prin care se aduc Evanghelia și Sfintele Daruri; pe ele e pictată Buna Vestire.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: Utrenia

Slujba de dimineață, care în parohii se face de obicei înaintea Liturghiei de duminică.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: Vecernia

Slujba de seară, cu care începe ziua liturgică; în ajunul sărbătorilor se unește cu Utrenia în slujba de priveghere.

Slujbe și ritualuri

Fereastră din bucăți de sticlă colorată, prinse în plumb, care formează imagini; tipică bisericilor gotice și neogotice.

Pictură și artă

Se mai numește: glosolalie, botezul cu Duhul Sfânt

Pentru penticostali, rugăciunea în limbi necunoscute este semnul botezului cu Duhul Sfânt, ca la apostoli în ziua Cincizecimii.

Slujbe și ritualuri