Partea centrală a bisericii, unde stau credincioșii în timpul slujbelor; se află între pronaos și altar.
Naosul este „corabia” bisericii: spațiul mare, de obicei sub turla principală, unde se adună credincioșii. Spre răsărit îl închide iconostasul, iar spre apus îl desparte de pronaos un zid sau un șir de coloane.
În bisericile mari, naosul are absidele laterale (sânurile), unde stau strănile cântăreților. Pe pereți sunt pictate sfinți și scene din viața lui Hristos.
Vezi și
- IconostasPeretele de icoane care desparte altarul de restul bisericii; are trei uși și icoanele așezate într-o ordine fixă.
- PronaosÎncăperea de la intrarea în biserică, înaintea naosului; aici se aprind lumânări și, în vechime, stăteau catehumenii.
- StranăScaunele de lemn din biserică, pe margini și în fața altarului; la strana din față cântă cântăreții (dascălii).
- TurlăTurnul care se ridică deasupra bisericii, de obicei deasupra naosului; în interior, în vârful ei e pictat Pantocratorul.
Din aceeași categorie
- AbsidăPartea semicirculară sau poligonală a bisericii, de obicei la răsărit, unde se află altarul.
- Altar (ortodox)Partea cea mai sfântă a bisericii, aflată spre răsărit, în spatele iconostasului; aici se săvârșește Liturghia.
- AmvonLocul înălțat de unde se citește Evanghelia și se ține predica; în bisericile protestante e centrul lăcașului.
- ArhondaricCasa de oaspeți a unei mănăstiri, unde sunt găzduiți pelerinii și vizitatorii.
- ChilieCamera în care locuiește un monah sau o monahie; prin extensie, o mică locuință de pustnic.
- ClopotnițăTurnul sau construcția în care sunt atârnate clopotele; poate fi lipită de biserică sau separată de ea.