Încăperea de la intrarea în biserică, înaintea naosului; aici se aprind lumânări și, în vechime, stăteau catehumenii.
Pronaosul este prima încăpere în care intri după pridvor. În bisericile vechi, aici stăteau cei care se pregăteau pentru Botez (catehumenii) și cei aflați sub canon. În bisericile de sat din Transilvania și Maramureș, pronaosul era numit „tinda femeilor”, pentru că acolo stăteau femeile.
În multe mănăstiri din Moldova, pronaosul adăpostește mormintele ctitorilor, iar pe pereții lui este pictat Calendarul (Minologhionul) sau Sinoadele ecumenice.
Vezi și
- CtitorCel care a construit sau a sprijinit construirea unei biserici sau mănăstiri; biserica se numește ctitoria lui.
- NaosPartea centrală a bisericii, unde stau credincioșii în timpul slujbelor; se află între pronaos și altar.
- PridvorSpațiul acoperit de la intrarea bisericii, deschis sau închis, înaintea pronaosului; tipic arhitecturii românești.
Din aceeași categorie
- AbsidăPartea semicirculară sau poligonală a bisericii, de obicei la răsărit, unde se află altarul.
- Altar (ortodox)Partea cea mai sfântă a bisericii, aflată spre răsărit, în spatele iconostasului; aici se săvârșește Liturghia.
- AmvonLocul înălțat de unde se citește Evanghelia și se ține predica; în bisericile protestante e centrul lăcașului.
- ArhondaricCasa de oaspeți a unei mănăstiri, unde sunt găzduiți pelerinii și vizitatorii.
- ChilieCamera în care locuiește un monah sau o monahie; prin extensie, o mică locuință de pustnic.
- ClopotnițăTurnul sau construcția în care sunt atârnate clopotele; poate fi lipită de biserică sau separată de ea.