Spațiul acoperit de la intrarea bisericii, deschis sau închis, înaintea pronaosului; tipic arhitecturii românești.
Pridvorul poate fi deschis, sprijinit pe stâlpi sau arcade (ca la bisericile brâncovenești), sau închis. La bisericile de lemn din Maramureș și Transilvania, pridvorul de pe latura de apus sau de sud era locul unde se adunau sătenii înainte și după slujbă.
Stilul brâncovenesc a făcut celebru pridvorul deschis, cu coloane de piatră sculptate cu vrejuri și flori.
Vezi și
- PisanieInscripția de deasupra intrării care spune cine a construit biserica, când și în timpul cărui domnitor sau ierarh.
- PronaosÎncăperea de la intrarea în biserică, înaintea naosului; aici se aprind lumânări și, în vechime, stăteau catehumenii.
- Stil brâncovenescStilul de arhitectură și artă din Țara Românească de la sfârșitul secolului al XVII-lea, cu pridvor pe coloane și sculptură bogată în piatră.
Din aceeași categorie
- AbsidăPartea semicirculară sau poligonală a bisericii, de obicei la răsărit, unde se află altarul.
- Altar (ortodox)Partea cea mai sfântă a bisericii, aflată spre răsărit, în spatele iconostasului; aici se săvârșește Liturghia.
- AmvonLocul înălțat de unde se citește Evanghelia și se ține predica; în bisericile protestante e centrul lăcașului.
- ArhondaricCasa de oaspeți a unei mănăstiri, unde sunt găzduiți pelerinii și vizitatorii.
- ChilieCamera în care locuiește un monah sau o monahie; prin extensie, o mică locuință de pustnic.
- ClopotnițăTurnul sau construcția în care sunt atârnate clopotele; poate fi lipită de biserică sau separată de ea.