Conducătorul (conducătoarea) unei mănăstiri; în mănăstirile mari poartă titlul de arhimandrit sau egumen.
Starețul răspunde de viața duhovnicească și de administrarea mănăstirii. Titlul de „stareță” e folosit în mănăstirile de maici. În tradiția românească, cuvântul „stareț” desemnează uneori și un mare duhovnic, la care vin oamenii pentru sfat.
Vezi și
- DuhovnicPreotul la care un credincios se spovedește în mod obișnuit și care îl îndrumă în viața spirituală.
- Mănăstire, schit, metocMănăstirea e o comunitate de monahi sau monahii; schitul e o mănăstire mică, adesea izolată; metocul ține de o mănăstire mai mare.
- Monah, monahieBărbatul sau femeia care a făcut voturi (ascultare, sărăcie, feciorie) și trăiește într-o mănăstire; monahiilor li se spune „maică”.
Din aceeași categorie
- CardinalÎnalt ierarh catolic numit de papă, consilier al său; cardinalii sub 80 de ani îl aleg pe noul papă în conclav.
- Cântăreț bisericescCel care cântă răspunsurile și cântările slujbelor la strană; la sate i se mai spune dascăl sau țârcovnic.
- CtitorCel care a construit sau a sprijinit construirea unei biserici sau mănăstiri; biserica se numește ctitoria lui.
- DiaconPrimul treaptă a preoției: diaconul ajută preotul la slujbe, rostește ecteniile și citește Evanghelia, dar nu săvârșește singur Tainele.
- EparhieTeritoriul condus de un episcop, alcătuit din mai multe protopopiate și parohii; la catolici se numește dieceză.
- EpiscopConducătorul spiritual al unei eparhii (episcopii); hirotonește preoți și sfințește biserici.