Conducătorul spiritual al unei eparhii (episcopii); hirotonește preoți și sfințește biserici.
În Bisericile Ortodoxă, Catolică și Armeană, episcopul are plinătatea preoției: el hirotonește preoți și diaconi, sfințește biserici și antimise și conduce eparhia. Episcopii ortodocși sunt aleși dintre monahi.
Bisericile protestante istorice din Transilvania (reformată, evanghelică, unitariană) au și ele episcopi, aleși de sinod, cu rol de conducere și supraveghere, fără înțelesul sacramental din Bisericile istorice.
Vezi și
- EparhieTeritoriul condus de un episcop, alcătuit din mai multe protopopiate și parohii; la catolici se numește dieceză.
- MitrăAcoperământul de cap al episcopului (și, ca distincție, al unor preoți), purtat la slujbele solemne.
- MitropolitEpiscopul care conduce o mitropolie, adică un grup de eparhii dintr-o regiune (de exemplu, Mitropolia Moldovei și Bucovinei).
- OmoforFâșia lată de stofă, cu cruci, purtată de episcop pe umeri; e semnul păstoririi turmei.
Din aceeași categorie
- CardinalÎnalt ierarh catolic numit de papă, consilier al său; cardinalii sub 80 de ani îl aleg pe noul papă în conclav.
- CatolicosÎntâistătătorul Bisericii Apostolice Armene, cu reședința la Ecimiadzin, în Armenia.
- Cântăreț bisericescCel care cântă răspunsurile și cântările slujbelor la strană; la sate i se mai spune dascăl sau țârcovnic.
- CtitorCel care a construit sau a sprijinit construirea unei biserici sau mănăstiri; biserica se numește ctitoria lui.
- DiaconPrimul treaptă a preoției: diaconul ajută preotul la slujbe, rostește ecteniile și citește Evanghelia, dar nu săvârșește singur Tainele.
- DuhovnicPreotul la care un credincios se spovedește în mod obișnuit și care îl îndrumă în viața spirituală.