Imagine sfântă pictată după reguli vechi (canoane), pe lemn, sticlă sau perete; credincioșii o cinstesc, nu o adoră.
Icoana înfățișează pe Hristos, pe Maica Domnului, sfinți sau scene din Biblie. Se pictează după reguli tradiționale (erminii), cu fundal de aur, perspectivă inversă și chipuri liniștite, fără umbre — pentru a arăta lumea transfigurată, nu pe cea de zi cu zi.
Credincioșii sărută icoanele și aprind lumânări înaintea lor. Învățătura ortodoxă face diferența între cinstire (adresată icoanei) și închinare (adresată doar lui Dumnezeu).
România are o tradiție aparte a icoanelor pe sticlă, pictate în satele din Transilvania (Nicula, Șcheii Brașovului, Țara Făgărașului).
Vezi și
- CandelăVas mic cu ulei și fitil care arde înaintea icoanelor, în biserică și în casele credincioșilor.
- IconostasPeretele de icoane care desparte altarul de restul bisericii; are trei uși și icoanele așezate într-o ordine fixă.
- PantocratorIcoana lui Hristos ca „Atotțiitor”, pictată în bolta turlei principale: binecuvântează cu dreapta și ține Evanghelia în stânga.
Din aceeași categorie
- Crucea cu opt brațeCruce cu trei brațe orizontale: unul scurt sus (tăblița cu inscripția), unul lung și unul oblic jos (suportul picioarelor).
- FrescăPictură făcută pe tencuiala încă udă a peretelui; culorile se leagă de zid și rezistă sute de ani.
- HacikarLespede de piatră sculptată cu o cruce înconjurată de motive vegetale și geometrice, simbol al artei armene.
- Judecata de ApoiScenă pictată, de obicei pe peretele de apus, care arată sfârșitul lumii: Hristos judecă, drepții merg în Rai, păcătoșii în iad.
- PisanieInscripția de deasupra intrării care spune cine a construit biserica, când și în timpul cărui domnitor sau ierarh.
- Stil brâncovenescStilul de arhitectură și artă din Țara Românească de la sfârșitul secolului al XVII-lea, cu pridvor pe coloane și sculptură bogată în piatră.