Mănăstirea e o comunitate de monahi sau monahii; schitul e o mănăstire mică, adesea izolată; metocul ține de o mănăstire mai mare.
Mănăstirea are o biserică principală (catolicon), chilii, trapeză, adesea și arhondaric și ateliere. Este condusă de un stareț sau o stareță.
Schitul este o așezare monahală mică, cu mai puțini viețuitori, de multe ori în locuri retrase. Metocul este o gospodărie sau o biserică ce aparține unei mănăstiri, aflată în alt loc (de exemplu, în oraș).
Vezi și
- ChilieCamera în care locuiește un monah sau o monahie; prin extensie, o mică locuință de pustnic.
- Monah, monahieBărbatul sau femeia care a făcut voturi (ascultare, sărăcie, feciorie) și trăiește într-o mănăstire; monahiilor li se spune „maică”.
- Stareț, starețăConducătorul (conducătoarea) unei mănăstiri; în mănăstirile mari poartă titlul de arhimandrit sau egumen.
Din aceeași categorie
- AbsidăPartea semicirculară sau poligonală a bisericii, de obicei la răsărit, unde se află altarul.
- Altar (ortodox)Partea cea mai sfântă a bisericii, aflată spre răsărit, în spatele iconostasului; aici se săvârșește Liturghia.
- AmvonLocul înălțat de unde se citește Evanghelia și se ține predica; în bisericile protestante e centrul lăcașului.
- ArhondaricCasa de oaspeți a unei mănăstiri, unde sunt găzduiți pelerinii și vizitatorii.
- BaptisteriuBazinul cu apă în care se botează prin scufundare completă; în casele de rugăciune neoprotestante se află adesea în spatele amvonului.
- ClopotnițăTurnul sau construcția în care sunt atârnate clopotele; poate fi lipită de biserică sau separată de ea.