Turnul sau construcția în care sunt atârnate clopotele; poate fi lipită de biserică sau separată de ea.
La multe biserici și mănăstiri românești, clopotnița este o construcție separată, adesea deasupra porții de intrare (turnul-clopotniță). La bisericile de lemn, clopotele stau în turnul ascuțit de deasupra pronaosului.
Clopotele anunță începutul slujbelor, momentele importante ale Liturghiei, sărbătorile și trecerea la cele veșnice a unui membru al comunității (trasul clopotelor „de mort”).
Vezi și
Din aceeași categorie
- AbsidăPartea semicirculară sau poligonală a bisericii, de obicei la răsărit, unde se află altarul.
- Altar (ortodox)Partea cea mai sfântă a bisericii, aflată spre răsărit, în spatele iconostasului; aici se săvârșește Liturghia.
- AmvonLocul înălțat de unde se citește Evanghelia și se ține predica; în bisericile protestante e centrul lăcașului.
- ArhondaricCasa de oaspeți a unei mănăstiri, unde sunt găzduiți pelerinii și vizitatorii.
- BaptisteriuBazinul cu apă în care se botează prin scufundare completă; în casele de rugăciune neoprotestante se află adesea în spatele amvonului.
- Biserică fortificatăBiserică înconjurată de ziduri de apărare, turnuri și camere de provizii, construită de comunitățile săsești și secuiești pentru a rezista asediilor.