Partea bisericii (de obicei ridicată și orientată spre răsărit) în care se află altarul și unde stau preoții în timpul slujbei.
În bisericile gotice, prezbiteriul (numit și cor) este adesea mai îngust decât nava și se termină cu o absidă poligonală, cu ferestre înalte. Spre deosebire de altarul ortodox, prezbiteriul catolic este vizibil credincioșilor.
Vezi și
- AbsidăPartea semicirculară sau poligonală a bisericii, de obicei la răsărit, unde se află altarul.
- Altar (catolic și luteran)Masa de piatră sau lemn pe care se celebrează Euharistia, vizibilă tuturor; bisericile catolice au adesea și altare laterale.
- NavăSpațiul principal al bisericii, unde stau credincioșii; bisericile mari au o navă centrală și nave laterale, despărțite de coloane.
Din aceeași categorie
- AmvonLocul înălțat de unde se citește Evanghelia și se ține predica; în bisericile protestante e centrul lăcașului.
- BaptisteriuBazinul cu apă în care se botează prin scufundare completă; în casele de rugăciune neoprotestante se află adesea în spatele amvonului.
- Biserică fortificatăBiserică înconjurată de ziduri de apărare, turnuri și camere de provizii, construită de comunitățile săsești și secuiești pentru a rezista asediilor.
- ChilieCamera în care locuiește un monah sau o monahie; prin extensie, o mică locuință de pustnic.
- ClopotnițăTurnul sau construcția în care sunt atârnate clopotele; poate fi lipită de biserică sau separată de ea.
- Mănăstire, schit, metocMănăstirea e o comunitate de monahi sau monahii; schitul e o mănăstire mică, adesea izolată; metocul ține de o mănăstire mai mare.