Masa de piatră sau lemn pe care se celebrează Euharistia, vizibilă tuturor; bisericile catolice au adesea și altare laterale.
În bisericile romano-catolice, altarul principal se află în prezbiteriu, în fața credincioșilor. Bisericile vechi au în spatele lui un retablu (altar înalt) sculptat și pictat, iar pe laturi altare dedicate unor sfinți. După Conciliul Vatican II, multe biserici au adăugat un altar nou, orientat spre credincioși.
În bisericile evanghelice săsești din Transilvania se păstrează altare poliptice valoroase, cu panouri pictate care se deschid la sărbători.
Vezi și
- Altar polipticAltar cu panouri pictate sau sculptate care se închid și se deschid ca aripile unei cărți; în bisericile săsești, multe sunt din secolele XV–XVI.
- PrezbiteriuPartea bisericii (de obicei ridicată și orientată spre răsărit) în care se află altarul și unde stau preoții în timpul slujbei.
- TabernacolDulăpiorul încuiat, de obicei aurit, în care se păstrează Preasfântul Sacrament (ostiile sfințite); lângă el arde mereu o candelă roșie.
Din aceeași categorie
- Apă sfințită (catolică)Vasul de la intrarea bisericii catolice în care credincioșii își înmoaie degetele și își fac semnul crucii.
- CădelnițăVasul de metal atârnat de lanțuri, în care arde tămâia; preotul tămâiază icoanele și credincioșii.
- ConfesionalMobilierul de lemn, ca un dulap cu despărțituri, în care preotul catolic ascultă spovedania prin o grilă.
- CristelnițăVasul mare în care se botează copiii; la catolici și protestanți este adesea un bazin de piatră aflat la intrarea în biserică.
- Disc (patenă)Farfurioara sfințită pe care se așază pâinea (Agnețul sau ostia) pentru Euharistie.
- LumânareCredincioșii aprind lumânări la intrarea în biserică: separat pentru cei vii și pentru cei adormiți.