Locul înălțat de unde se citește Evanghelia și se ține predica; în bisericile protestante e centrul lăcașului.
În bisericile ortodoxe, amvonul este fie în mijlocul soleei, în fața Ușilor împărătești, fie (în bisericile vechi) o tribună sculptată pe un stâlp, pe peretele de nord. În bisericile catolice se numește ambon.
În bisericile reformate și unitariene, amvonul — adesea sculptat, cu un baldachin („coroana amvonului”) deasupra — este punctul central, pentru că predicarea Cuvântului are rolul principal în slujbă.
Vezi și
- Masa DomnuluiMasa simplă din fața amvonului, în bisericile protestante, pe care se pregătesc pâinea și vinul pentru Cina Domnului.
- PredicăCuvântarea preotului sau a pastorului care explică textele biblice citite la slujbă; în cultele protestante este partea centrală.
- SoleeTreapta ridicată din fața iconostasului, de pe care preotul vorbește credincioșilor și le dă Împărtășania.
Din aceeași categorie
- AbsidăPartea semicirculară sau poligonală a bisericii, de obicei la răsărit, unde se află altarul.
- Altar (ortodox)Partea cea mai sfântă a bisericii, aflată spre răsărit, în spatele iconostasului; aici se săvârșește Liturghia.
- ArhondaricCasa de oaspeți a unei mănăstiri, unde sunt găzduiți pelerinii și vizitatorii.
- BaptisteriuBazinul cu apă în care se botează prin scufundare completă; în casele de rugăciune neoprotestante se află adesea în spatele amvonului.
- Biserică fortificatăBiserică înconjurată de ziduri de apărare, turnuri și camere de provizii, construită de comunitățile săsești și secuiești pentru a rezista asediilor.
- Casă de rugăciuneClădirea în care se adună o comunitate neoprotestantă; interiorul e simplu, fără icoane, cu amvon, cor și adesea baptisteriu.