Bărbatul sau femeia care a făcut voturi (ascultare, sărăcie, feciorie) și trăiește într-o mănăstire; monahiilor li se spune „maică”.
În tradiția ortodoxă, viața monahală are trepte: frate (rasofor), monah, schimonah (schima mare). Monahii preoți se numesc ieromonahi, iar cei diaconi — ierodiaconi. La intrarea în monahism, primesc un nume nou.
Ordinele călugărești catolice (franciscani, benedictini, iezuiți, minoriți etc.) au reguli proprii și se ocupă adesea și de școli, spitale sau misiuni.
Vezi și
- ChilieCamera în care locuiește un monah sau o monahie; prin extensie, o mică locuință de pustnic.
- Mănăstire, schit, metocMănăstirea e o comunitate de monahi sau monahii; schitul e o mănăstire mică, adesea izolată; metocul ține de o mănăstire mai mare.
- RasăHaina lungă, de obicei neagră, purtată de preoți și monahi; reverenda e haina de dedesubt, rasa e cea largă, de deasupra.
- Stareț, starețăConducătorul (conducătoarea) unei mănăstiri; în mănăstirile mari poartă titlul de arhimandrit sau egumen.
Din aceeași categorie
- CardinalÎnalt ierarh catolic numit de papă, consilier al său; cardinalii sub 80 de ani îl aleg pe noul papă în conclav.
- CatolicosÎntâistătătorul Bisericii Apostolice Armene, cu reședința la Ecimiadzin, în Armenia.
- Cântăreț bisericescCel care cântă răspunsurile și cântările slujbelor la strană; la sate i se mai spune dascăl sau țârcovnic.
- CtitorCel care a construit sau a sprijinit construirea unei biserici sau mănăstiri; biserica se numește ctitoria lui.
- DiaconPrimul treaptă a preoției: diaconul ajută preotul la slujbe, rostește ecteniile și citește Evanghelia, dar nu săvârșește singur Tainele.
- DuhovnicPreotul la care un credincios se spovedește în mod obișnuit și care îl îndrumă în viața spirituală.