Partea cea mai sfântă a bisericii, aflată spre răsărit, în spatele iconostasului; aici se săvârșește Liturghia.
În bisericile de rit bizantin, „altarul” nu este doar masa, ci întreaga încăpere din spatele iconostasului, orientată spre răsărit. În mijlocul ei se află Sfânta Masă, iar în stânga, proscomidiarul.
În altar intră doar clericii și cei care îi ajută la slujbă. Femeile, după tradiția ortodoxă, nu intră în altar, cu excepția maicilor din mănăstiri care fac ascultare acolo.
Vezi și
- AbsidăPartea semicirculară sau poligonală a bisericii, de obicei la răsărit, unde se află altarul.
- IconostasPeretele de icoane care desparte altarul de restul bisericii; are trei uși și icoanele așezate într-o ordine fixă.
- ProscomidiarMasa mică din stânga altarului, unde preotul pregătește pâinea și vinul pentru Liturghie și pomenește numele credincioșilor.
- Sfânta MasăMasa din mijlocul altarului, pe care se săvârșește Euharistia; pe ea stau Evanghelia, crucea, chivotul și antimisul.
Din aceeași categorie
- AmvonLocul înălțat de unde se citește Evanghelia și se ține predica; în bisericile protestante e centrul lăcașului.
- ArhondaricCasa de oaspeți a unei mănăstiri, unde sunt găzduiți pelerinii și vizitatorii.
- ChilieCamera în care locuiește un monah sau o monahie; prin extensie, o mică locuință de pustnic.
- ClopotnițăTurnul sau construcția în care sunt atârnate clopotele; poate fi lipită de biserică sau separată de ea.
- Cortina altarului (armeană)În bisericile armene, altarul ridicat nu este închis de un iconostas, ci de o perdea trasă în anumite momente ale slujbei.
- Mănăstire, schit, metocMănăstirea e o comunitate de monahi sau monahii; schitul e o mănăstire mică, adesea izolată; metocul ține de o mănăstire mai mare.