Glosar religios

Se mai numește: abside laterale

Partea semicirculară sau poligonală a bisericii, de obicei la răsărit, unde se află altarul.

Arhitectura lăcașului

Slujbă de laudă și cerere către Hristos, Maica Domnului sau un sfânt, citită stând în picioare; e foarte iubită de credincioși.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: agheasmă

Apă sfințită de preot; Aghiasma Mare se face la Bobotează, iar Aghiasma Mică oricând, la sfințirea caselor sau a lucrurilor.

Obiecte de cult

Se mai numește: Sfântul Altar

Partea cea mai sfântă a bisericii, aflată spre răsărit, în spatele iconostasului; aici se săvârșește Liturghia.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: ambon, pupitru, catedră

Locul înălțat de unde se citește Evanghelia și se ține predica; în bisericile protestante e centrul lăcașului.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: nafură

Bucățelele de pâine binecuvântată împărțite credincioșilor la sfârșitul Liturghiei; se mănâncă cu evlavie, pe nemâncate.

Obiecte de cult

Pânză sfințită de episcop, cu punerea în mormânt a lui Hristos pictată pe ea; fără antimis nu se poate săvârși Liturghia.

Obiecte de cult

Casa de oaspeți a unei mănăstiri, unde sunt găzduiți pelerinii și vizitatorii.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: Botezul Domnului, Epifania

Sărbătoarea Botezului lui Hristos în Iordan, pe 6 ianuarie; se sfințește Aghiasma Mare, adesea la râu sau la lac.

Sărbători și posturi

Se mai numește: Botezul

Taina intrării în Biserică; se face prin afundare în apă sau stropire, în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: culion, potcap

Acoperământul de cap cilindric, negru, al clerului ortodox; la monahi e acoperit cu un văl negru (epanocamilafcă).

Veșminte

Vas mic cu ulei și fitil care arde înaintea icoanelor, în biserică și în casele credincioșilor.

Obiecte de cult

Se mai numește: turibul

Vasul de metal atârnat de lanțuri, în care arde tămâia; preotul tămâiază icoanele și credincioșii.

Obiecte de cult

Se mai numește: dascăl, psalt, țârcovnic

Cel care cântă răspunsurile și cântările slujbelor la strană; la sate i se mai spune dascăl sau țârcovnic.

Clerici și comunitate

Se mai numește: Orologion

Cartea cu rânduiala slujbelor zilnice (ceasurile, Vecernia, Utrenia, Pavecernița) și rugăciunile obișnuite.

Cărți și texte

Camera în care locuiește un monah sau o monahie; prin extensie, o mică locuință de pustnic.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: artoforion

Cutie de metal, adesea în formă de biserică, așezată pe Sfânta Masă, în care se păstrează Sfânta Împărtășanie pentru bolnavi.

Obiecte de cult

Se mai numește: turn-clopotniță

Turnul sau construcția în care sunt atârnate clopotele; poate fi lipită de biserică sau separată de ea.

Arhitectura lăcașului

Grâu fiert, îndulcit și ornat cu o cruce, adus la biserică la pomenirea celor morți și la unele sărbători.

Obiecte de cult

Se mai numește: Nașterea Domnului

Sărbătoarea Nașterii lui Hristos, pe 25 decembrie (sau pe 7 ianuarie, la cei care țin stilul vechi).

Sărbători și posturi

Se mai numește: baptisteriu, vas de botez

Vasul mare în care se botează copiii; la catolici și protestanți este adesea un bazin de piatră aflat la intrarea în biserică.

Obiecte de cult

Se mai numește: sărbătoare cu cruce roșie

Semnul din calendarul ortodox pentru sărbătorile mari; în aceste zile se merge la biserică și nu se lucrează.

Sărbători și posturi

Se mai numește: crucea rusească

Cruce cu trei brațe orizontale: unul scurt sus (tăblița cu inscripția), unul lung și unul oblic jos (suportul picioarelor).

Pictură și artă

Se mai numește: ctitorie

Cel care a construit sau a sprijinit construirea unei biserici sau mănăstiri; biserica se numește ctitoria lui.

Clerici și comunitate

Se mai numește: Legea 489/2006

Comunitate religioasă recunoscută oficial de statul român; România are 18 culte recunoscute prin Legea 489/2006.

Alte noțiuni

Se mai numește: Taina Nunții

Taina căsătoriei; mirilor li se pun cununii pe cap și înconjoară de trei ori masa din mijlocul bisericii („Isaie, dănțuiește”).

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: dezlegare la pește

Zi din post în care, prin excepție, este îngăduit peștele (sau vinul și uleiul); e marcată în calendarul ortodox.

Sărbători și posturi

Se mai numește: arhidiacon, protodiacon

Primul treaptă a preoției: diaconul ajută preotul la slujbe, rostește ecteniile și citește Evanghelia, dar nu săvârșește singur Tainele.

Clerici și comunitate

Se mai numește: patenă

Farfurioara sfințită pe care se așază pâinea (Agnețul sau ostia) pentru Euharistie.

Obiecte de cult

Se mai numește: părinte duhovnicesc

Preotul la care un credincios se spovedește în mod obișnuit și care îl îndrumă în viața spirituală.

Clerici și comunitate

Se mai numește: dialog interconfesional, Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor

Efortul de apropiere și dialog dintre Bisericile creștine; de la el vine și numele „Ecumenica”.

Alte noțiuni

Se mai numește: dieceză, episcopie, arhiepiscopie

Teritoriul condus de un episcop, alcătuit din mai multe protopopiate și parohii; la catolici se numește dieceză.

Clerici și comunitate

Se mai numește: arhiereu, ierarh, vlădică

Conducătorul spiritual al unei eparhii (episcopii); hirotonește preoți și sfințește biserici.

Clerici și comunitate

Se mai numește: Sfântul Aer

Pânza pe care e brodată sau pictată punerea lui Hristos în mormânt, scoasă în Vinerea Mare și purtată în procesiune.

Obiecte de cult

Se mai numește: patrahir

Fâșia lungă de stofă purtată de preot în jurul gâtului, care atârnă în față; fără el preotul nu săvârșește nicio Taină.

Veșminte

Se mai numește: sfita

Veșmântul larg, fără mâneci, purtat de preot deasupra celorlalte veșminte la Liturghie.

Veșminte

Se mai numește: pictură murală

Pictură făcută pe tencuiala încă udă a peretelui; culorile se leagă de zid și rezistă sute de ani.

Pictură și artă

Se mai numește: patron, sărbătoarea hramului

Sfântul sau sărbătoarea căreia îi este închinată o biserică; în ziua hramului, comunitatea face o mare sărbătoare.

Sărbători și posturi

Imagine sfântă pictată după reguli vechi (canoane), pe lemn, sticlă sau perete; credincioșii o cinstesc, nu o adoră.

Pictură și artă

Se mai numește: catapeteasmă, tâmplă

Peretele de icoane care desparte altarul de restul bisericii; are trei uși și icoanele așezate într-o ordine fixă.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: Euharistie, Cuminecătură

Primirea Trupului și Sângelui lui Hristos, sub chipul pâinii și al vinului; se primește după post și spovedanie.

Slujbe și ritualuri

Scenă pictată, de obicei pe peretele de apus, care arată sfârșitul lumii: Hristos judecă, drepții merg în Rai, păcătoșii în iad.

Pictură și artă

Se mai numește: lumânărar

Credincioșii aprind lumânări la intrarea în biserică: separat pentru cei vii și pentru cei adormiți.

Obiecte de cult

Se mai numește: schit, metoc

Mănăstirea e o comunitate de monahi sau monahii; schitul e o mănăstire mică, adesea izolată; metocul ține de o mănăstire mai mare.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: metanii, mătănii

Închinăciune adâncă (până la pământ sau până la brâu) însoțită de semnul crucii; prin extensie, șiragul de noduri pentru rugăciune.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: Sfântul Mir

Taina săvârșită imediat după Botez, prin ungerea cu Sfântul Mir; pecetluiește darul Duhului Sfânt.

Slujbe și ritualuri

Acoperământul de cap al episcopului (și, ca distincție, al unor preoți), purtat la slujbele solemne.

Veșminte

Se mai numește: Mitropolie, arhiepiscop

Episcopul care conduce o mitropolie, adică un grup de eparhii dintr-o regiune (de exemplu, Mitropolia Moldovei și Bucovinei).

Clerici și comunitate

Se mai numește: sfintele moaște

Trupurile sau părți din trupurile sfinților, păstrate cu cinste în racle; credincioșii vin să se închine la ele.

Obiecte de cult

Se mai numește: Evhologhion

Cartea preotului cu rânduiala Tainelor și a ierurgiilor: Botezul, Cununia, Maslul, Înmormântarea, sfințirile.

Cărți și texte

Se mai numește: călugăr, călugăriță, maică

Bărbatul sau femeia care a făcut voturi (ascultare, sărăcie, feciorie) și trăiește într-o mănăstire; monahiilor li se spune „maică”.

Clerici și comunitate

Se mai numește: Lista Monumentelor Istorice, LMI

Clădire protejată de lege pentru valoarea ei istorică sau artistică; are un cod în Lista Monumentelor Istorice (ex. SV-II-m-A-05674).

Alte noțiuni

Se mai numește: sâmbăta morților

Sâmbetele dedicate pomenirii celor morți, când se fac parastase și se împart colivă, colaci și vase („Moșii de iarnă”, „Moșii de vară”).

Sărbători și posturi

Se mai numește: cântare bizantină, glasuri

Cântarea tradițională a Bisericii Ortodoxe, pe o singură voce, organizată pe opt „glasuri” (moduri muzicale).

Slujbe și ritualuri

Partea centrală a bisericii, unde stau credincioșii în timpul slujbelor; se află între pronaos și altar.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: nași

Cel care ține copilul la Botez și se angajează să-l îndrume în credință; și martorul principal al mirilor la cununie.

Clerici și comunitate

Fâșia lată de stofă, cu cruci, purtată de episcop pe umeri; e semnul păstoririi turmei.

Veșminte

Fâșia lungă de stofă purtată de diacon pe umărul stâng; o ridică pentru a da semnalul rugăciunilor.

Veșminte

Se mai numește: Atotțiitorul

Icoana lui Hristos ca „Atotțiitor”, pictată în bolta turlei principale: binecuvântează cu dreapta și ține Evanghelia în stânga.

Pictură și artă

Biserică mică sau capelă (de exemplu, într-o mănăstire, spital sau reședință); și o slujbă de rugăciune către un sfânt.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: panahidă

Slujba de pomenire a celor morți, la care se aduc colivă, colac și vin; se face la 3, 9, 40 de zile, la 6 luni și la un an.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: paroh, parohian

Comunitatea de credincioși dintr-un sat sau un cartier, cu biserica și preotul ei (parohul).

Clerici și comunitate

Se mai numește: Învierea Domnului, Paști

Sărbătoarea Învierii lui Hristos, cea mai mare a anului creștin; ortodocșii și catolicii o serbează uneori la date diferite.

Sărbători și posturi

Se mai numește: Patriarhie

Episcopul care conduce o Biserică ortodoxă autocefală; Biserica Ortodoxă Română este Patriarhie din 1925.

Clerici și comunitate

Se mai numește: pelerin

Călătorie făcută din credință la un loc sfânt: o mănăstire, moaștele unui sfânt, Ierusalimul, Mecca sau mormântul unui țadic.

Slujbe și ritualuri

Inscripția de deasupra intrării care spune cine a construit biserica, când și în timpul cărui domnitor sau ierarh.

Pictură și artă

Lista cu numele celor vii și ale celor morți, dată preotului pentru a fi pomeniți la Liturghie.

Obiecte de cult

Se mai numește: Postul Paștelui, Păresimi

Perioada de șapte săptămâni (la ortodocși) de post și rugăciune dinaintea Paștilor.

Sărbători și posturi

Se mai numește: caliciu

Cupa sfințită, de obicei din metal prețios, în care se pune vinul pentru Euharistie.

Obiecte de cult

Se mai numește: omilie, cuvânt de învățătură

Cuvântarea preotului sau a pastorului care explică textele biblice citite la slujbă; în cultele protestante este partea centrală.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: părinte, popă, preot paroh

Clericul hirotonit de episcop care săvârșește Tainele, slujbele și păstorește o comunitate; i se spune „părinte”.

Clerici și comunitate

Se mai numește: prosforă

Pâinea dospită, rotundă, cu pecetea „IS HS NI KA”, adusă de credincioși la biserică pentru Liturghie.

Obiecte de cult

Se mai numește: exonartex

Spațiul acoperit de la intrarea bisericii, deschis sau închis, înaintea pronaosului; tipic arhitecturii românești.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: Privegherea

Slujba lungă de noapte din ajunul marilor sărbători și al hramurilor, care unește Vecernia cu Utrenia.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: tindă, tinda femeilor

Încăperea de la intrarea în biserică, înaintea naosului; aici se aprind lumânări și, în vechime, stăteau catehumenii.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: masa proscomidiei

Masa mică din stânga altarului, unde preotul pregătește pâinea și vinul pentru Liturghie și pomenește numele credincioșilor.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: protopopiat, protoiereu

Preotul care coordonează parohiile dintr-o zonă (protopopiat), în numele episcopului.

Clerici și comunitate

Se mai numește: Cartea Psalmilor

Cartea celor 150 de psalmi din Vechiul Testament; e citită la toate slujbele și cântată în toate tradițiile.

Cărți și texte

Se mai numește: reverendă, anteriu

Haina lungă, de obicei neagră, purtată de preoți și monahi; reverenda e haina de dedesubt, rasa e cea largă, de deasupra.

Veșminte

Se mai numește: Cincizecimea, Pogorârea Duhului Sfânt

Sărbătoarea Pogorârii Duhului Sfânt peste apostoli, la 50 de zile după Paști; este și „ziua de naștere” a Bisericii.

Sărbători și posturi

Se mai numește: Liturghia

Slujba principală a Bisericii, în care se săvârșește Euharistia; are loc duminica și la sărbători, de obicei dimineața.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: Prestol

Masa din mijlocul altarului, pe care se săvârșește Euharistia; pe ea stau Evanghelia, crucea, chivotul și antimisul.

Obiecte de cult

Se mai numește: Taina Sfântului Maslu

Taina rugăciunii pentru vindecarea bolnavilor, săvârșită ideal de șapte preoți, cu ungere cu untdelemn sfințit.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: Aghiasma Mică

Slujba scurtă de sfințire a apei, prin care preotul binecuvântează o casă, o clădire nouă sau începutul unui lucru.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: sacramente

Cele șapte lucrări sfinte prin care, după învățătura Bisericii, credincioșii primesc harul lui Dumnezeu: Botezul, Mirungerea, Euharistia, Spovedania, Preoția, Cununia și Maslul.

Slujbe și ritualuri

Treapta ridicată din fața iconostasului, de pe care preotul vorbește credincioșilor și le dă Împărtășania.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: Mărturisire, Pocăință

Taina în care credinciosul își mărturisește păcatele înaintea preotului și primește iertarea; se face de obicei înaintea Împărtășaniei.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: egumen, egumenă, arhimandrit

Conducătorul (conducătoarea) unei mănăstiri; în mănăstirile mari poartă titlul de arhimandrit sau egumen.

Clerici și comunitate

Se mai numește: stiharul

Veșmântul lung, cu mâneci, purtat de diaconi, ipodiaconi și (sub celelalte veșminte) de preoți și episcopi.

Veșminte

Stilul de arhitectură și artă din Țara Românească de la sfârșitul secolului al XVII-lea, cu pridvor pe coloane și sculptură bogată în piatră.

Pictură și artă

Se mai numește: calendarul iulian, calendarul îndreptat

Stilul vechi este calendarul iulian, cu 13 zile în urma celui obișnuit; unele comunități serbează după el (Crăciunul pe 7 ianuarie).

Sărbători și posturi

Scaunele de lemn din biserică, pe margini și în fața altarului; la strana din față cântă cântăreții (dascălii).

Arhitectura lăcașului

Pictura în care ctitorii bisericii sunt înfățișați oferind macheta lăcașului lui Hristos, Maicii Domnului sau sfântului ocrotitor.

Pictură și artă

Rășină aromată care se arde în cădelniță la slujbe; fumul ei simbolizează rugăciunea care urcă spre Dumnezeu.

Obiecte de cult

Se mai numește: toaca de lemn, toaca de fier

Scândură lungă de lemn (sau placă de metal) bătută ritmic cu ciocănele pentru a chema la slujbă, mai ales în mănăstiri.

Obiecte de cult

Se mai numește: trapezărie

Sala de mese a mănăstirii, unde monahii mănâncă împreună, în liniște, ascultând citiri din viețile sfinților.

Arhitectura lăcașului

Turnul care se ridică deasupra bisericii, de obicei deasupra naosului; în interior, în vârful ei e pictat Pantocratorul.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: Ajunul, Iordanul

În zilele dinaintea Bobotezei, preotul merge din casă în casă și le binecuvântează cu aghiasmă.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: ușile laterale

Cele două uși laterale ale iconostasului, folosite de diaconi și de slujitori; pe ele sunt pictați de obicei arhangheli.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: ușile sfinte

Ușile din mijlocul iconostasului, prin care se aduc Evanghelia și Sfintele Daruri; pe ele e pictată Buna Vestire.

Arhitectura lăcașului

Se mai numește: Utrenia

Slujba de dimineață, care în parohii se face de obicei înaintea Liturghiei de duminică.

Slujbe și ritualuri

Se mai numește: Vecernia

Slujba de seară, cu care începe ziua liturgică; în ajunul sărbătorilor se unește cu Utrenia în slujba de priveghere.

Slujbe și ritualuri