Glosar religios
Termenii din fiecare cult, explicați pe înțelesul tuturor: ce este un iconostas, un mihrab, o bima sau un tabernacol.
36 termeni
A
Absidă
Se mai numește: abside laterale
Partea semicirculară sau poligonală a bisericii, de obicei la răsărit, unde se află altarul.
Arhitectura lăcașului
Altar (ortodox)
Se mai numește: Sfântul Altar
Partea cea mai sfântă a bisericii, aflată spre răsărit, în spatele iconostasului; aici se săvârșește Liturghia.
Arhitectura lăcașului
Amvon
Se mai numește: ambon, pupitru, catedră
Locul înălțat de unde se citește Evanghelia și se ține predica; în bisericile protestante e centrul lăcașului.
Arhitectura lăcașului
Arhondaric
Casa de oaspeți a unei mănăstiri, unde sunt găzduiți pelerinii și vizitatorii.
Arhitectura lăcașului
B
Baptisteriu
Se mai numește: bazin de botez
Bazinul cu apă în care se botează prin scufundare completă; în casele de rugăciune neoprotestante se află adesea în spatele amvonului.
Arhitectura lăcașului
Bima
Se mai numește: teva, almemor
Podiumul înălțat din sinagogă, cu un pupitru, de pe care se citește Tora; în sinagogile tradiționale se află în mijloc.
Arhitectura lăcașului
Biserică fortificată
Se mai numește: cetate țărănească, cetate bisericească
Biserică înconjurată de ziduri de apărare, turnuri și camere de provizii, construită de comunitățile săsești și secuiești pentru a rezista asediilor.
Arhitectura lăcașului
C
Casă de rugăciune
Se mai numește: biserică, adunare, locaș
Clădirea în care se adună o comunitate neoprotestantă; interiorul e simplu, fără icoane, cu amvon, cor și adesea baptisteriu.
Arhitectura lăcașului
Chilie
Camera în care locuiește un monah sau o monahie; prin extensie, o mică locuință de pustnic.
Arhitectura lăcașului
Clopotniță
Se mai numește: turn-clopotniță
Turnul sau construcția în care sunt atârnate clopotele; poate fi lipită de biserică sau separată de ea.
Arhitectura lăcașului
Cortina altarului (armeană)
Se mai numește: vagaraguyr
În bisericile armene, altarul ridicat nu este închis de un iconostas, ci de o perdea trasă în anumite momente ale slujbei.
Arhitectura lăcașului
G
I
M
Mănăstire, schit, metoc
Se mai numește: schit, metoc
Mănăstirea e o comunitate de monahi sau monahii; schitul e o mănăstire mică, adesea izolată; metocul ține de o mănăstire mai mare.
Arhitectura lăcașului
Mihrab
Nișa din peretele moscheii care arată direcția spre Mecca (qibla); imamul stă în fața ei când conduce rugăciunea.
Arhitectura lăcașului
Minaret
Turnul înalt și subțire al moscheii, de unde muezinul cheamă la rugăciune de cinci ori pe zi.
Arhitectura lăcașului
Minbar
Se mai numește: mimber
Amvonul moscheii, sub forma unei scări înalte cu un mic acoperiș, de pe care imamul ține predica de vineri.
Arhitectura lăcașului
Moschee
Se mai numește: geamie, cami, mescit
Lăcașul de rugăciune al musulmanilor; în Dobrogea i se spune și geamie. Moscheile mici, fără minbar, se numesc mescit.
Arhitectura lăcașului
N
Naos
Partea centrală a bisericii, unde stau credincioșii în timpul slujbelor; se află între pronaos și altar.
Arhitectura lăcașului
Navă
Se mai numește: nava centrală, nave laterale
Spațiul principal al bisericii, unde stau credincioșii; bisericile mari au o navă centrală și nave laterale, despărțite de coloane.
Arhitectura lăcașului
P
Paraclis
Biserică mică sau capelă (de exemplu, într-o mănăstire, spital sau reședință); și o slujbă de rugăciune către un sfânt.
Arhitectura lăcașului
Prezbiteriu
Se mai numește: cor, sanctuar
Partea bisericii (de obicei ridicată și orientată spre răsărit) în care se află altarul și unde stau preoții în timpul slujbei.
Arhitectura lăcașului
Pridvor
Se mai numește: exonartex
Spațiul acoperit de la intrarea bisericii, deschis sau închis, înaintea pronaosului; tipic arhitecturii românești.
Arhitectura lăcașului
Pronaos
Se mai numește: tindă, tinda femeilor
Încăperea de la intrarea în biserică, înaintea naosului; aici se aprind lumânări și, în vechime, stăteau catehumenii.
Arhitectura lăcașului
Proscomidiar
Se mai numește: masa proscomidiei
Masa mică din stânga altarului, unde preotul pregătește pâinea și vinul pentru Liturghie și pomenește numele credincioșilor.
Arhitectura lăcașului
S
Sacristie
Se mai numește: diaconicon
Încăperea de lângă altar în care se păstrează veșmintele și vasele liturgice și unde se îmbracă preoții.
Arhitectura lăcașului
Sala Regatului
Clădirea de întruniri a Martorilor lui Iehova; este simplă, fără simboluri religioase, cu scenă pentru vorbitor și scaune.
Arhitectura lăcașului
Sinagogă
Se mai numește: templu, beit knesset
Lăcașul de rugăciune și de studiu al evreilor; sinagogile mari de tip neolog se numesc adesea „templu” (de exemplu, Templul Coral).
Arhitectura lăcașului
Solee
Treapta ridicată din fața iconostasului, de pe care preotul vorbește credincioșilor și le dă Împărtășania.
Arhitectura lăcașului
Strană
Scaunele de lemn din biserică, pe margini și în fața altarului; la strana din față cântă cântăreții (dascălii).
Arhitectura lăcașului
Șadârvan
Se mai numește: fântâna de abluțiuni
Fântâna sau spălătorul din curtea moscheii, unde credincioșii își fac abluțiunea înainte de rugăciune.
Arhitectura lăcașului
T
Transept
Nava transversală care taie nava principală în fața prezbiteriului, dând bisericii forma unei cruci.
Arhitectura lăcașului
Trapeză
Se mai numește: trapezărie
Sala de mese a mănăstirii, unde monahii mănâncă împreună, în liniște, ascultând citiri din viețile sfinților.
Arhitectura lăcașului
Turlă
Turnul care se ridică deasupra bisericii, de obicei deasupra naosului; în interior, în vârful ei e pictat Pantocratorul.
Arhitectura lăcașului
U
Ușile diaconești
Se mai numește: ușile laterale
Cele două uși laterale ale iconostasului, folosite de diaconi și de slujitori; pe ele sunt pictați de obicei arhangheli.
Arhitectura lăcașului
Ușile împărătești
Se mai numește: ușile sfinte
Ușile din mijlocul iconostasului, prin care se aduc Evanghelia și Sfintele Daruri; pe ele e pictată Buna Vestire.
Arhitectura lăcașului
Lipsește un termen sau ai o corectură? Scrie-ne prin formularul Contribuie.