Biserica Sf. Ilie Rahova

Biserica, translatata din locul ei de origine in 1984, este in stil neoclasic, iar turla naosului ampla si joasa ii confera o silueta particulara ce aminteste de bazilicile grecesti.

Fereastra proscomidiei pastrata de la 1738, este bogat sculptata dupa modelul moldovenesc, cu profile gotice si imbogatit de cioplitorii munteni cu motive locale mai vechi.

In interior, in stanga, se afla mormantul ctitorilor Fotache Stirbei Dvornic si sotia sa Ralita din neamul Ghica, iar in dreapta, mormantul boierilor Urlateni. In exterior, langa intrare, a fost piatra funerara a lui Scarlat Urlateanu, cel care a supravegheat lucrarile si care acum se afla la Manastirea Antim.

Actuala biserica este ridicata de monahul Isaia Novaceanu intre anii 1837-1838, pe pamantul mostenit de Iancu Balcescu, unchiul lui Nicolae Balcescu, si vandut de acesta clucerului Bobescu.

Biserica a fost zidita pe locul bisericii Gorganel, lacas de cult ctitorit la anul 1706, de Safta Brancoveanu, fiica lui Constantin Brancoveanu si avariat in urma cutremurului din 1802. Vornicul Fotache Stirbei initiaza reconstruirea bisericii, iar dupa decesul sau, in 1828, misiunea este preluata de epitropia numita de el, Neofit – Episcopul Ramnicului si Banul George Filipescu.

Principala restaurare a bisericii are loc in 1874 sub ingrijirea epitropului Apostol Grajdanescu. Tot in aceasta perioada este executata pictura de Gh. Tattarescu. Pictorul este iscalit la picioarele patronului sau Sfantul Gheorghe, pe peretele naosului. Pictura a mai fost restaurata in 1950, apoi in 1991-1998 de catre pictorul Ionica Grigorescu. Vitraliile ferestrelor sunt realizate in 1993 de catre artistul Parvu.

In 1895 au fost ridicate constructiile care au existat in jurul bisericii, pe amplasamentul initial, care adaposteau pravalii proprii, camere de oaspeti, apartamente.

Era una din bisericile “bogate” din Bucuresti, asa cum este mentionata si in albumul aparut in 1904 “Septe biserici cu averea lor proprie” de Petre Garboviceanu.

In 1984 au fost demolate cladirile inconjuratoare, iar biserica a fost salvata de protestele enoriasilor si ale preotului paroh Mircea Goretchi, acesta fiind mutat la biserica “Otelari”.

La 19 iunie 1984, lacasul a fost translatat pe o distanta de 49 m, dupa proiectul ing. Eugeniu Iordachescu de la Institutul “Proiect” Bucuresti.

Biserica a fost renovata in 1991-1994 si resfintita la 20 iulie 1994.