Peretele de icoane care desparte altarul de restul bisericii; are trei uși și icoanele așezate într-o ordine fixă.
Iconostasul (din greacă: „locul unde stau icoanele”) închide altarul spre naos. În bisericile românești i se spune și catapeteasmă sau tâmplă. Poate fi din lemn sculptat și aurit, din zid sau din piatră.
Are trei uși: în mijloc Ușile împărătești, prin care trece doar preotul în anumite momente ale slujbei, iar în lateral Ușile diaconești. Icoanele stau în registre: pe primul rând Mântuitorul (la dreapta ușilor), Maica Domnului (la stânga) și hramul bisericii; deasupra, praznicele împărătești, apostolii și proorocii. Sus de tot se află crucea cu Răstignirea.
Când intri într-o biserică ortodoxă, iconostasul e primul lucru pe care îl vezi în față: el arată, prin imagini, întreaga istorie a mântuirii.
Voir aussi
- Altar (ortodox)Partea cea mai sfântă a bisericii, aflată spre răsărit, în spatele iconostasului; aici se săvârșește Liturghia.
- IcoanăImagine sfântă pictată după reguli vechi (canoane), pe lemn, sticlă sau perete; credincioșii o cinstesc, nu o adoră.
- NaosPartea centrală a bisericii, unde stau credincioșii în timpul slujbelor; se află între pronaos și altar.
- Ușile împărăteștiUșile din mijlocul iconostasului, prin care se aduc Evanghelia și Sfintele Daruri; pe ele e pictată Buna Vestire.
Dans la même catégorie
- AbsidăPartea semicirculară sau poligonală a bisericii, de obicei la răsărit, unde se află altarul.
- AmvonLocul înălțat de unde se citește Evanghelia și se ține predica; în bisericile protestante e centrul lăcașului.
- ArhondaricCasa de oaspeți a unei mănăstiri, unde sunt găzduiți pelerinii și vizitatorii.
- ChilieCamera în care locuiește un monah sau o monahie; prin extensie, o mică locuință de pustnic.
- ClopotnițăTurnul sau construcția în care sunt atârnate clopotele; poate fi lipită de biserică sau separată de ea.
- Mănăstire, schit, metocMănăstirea e o comunitate de monahi sau monahii; schitul e o mănăstire mică, adesea izolată; metocul ține de o mănăstire mai mare.