Biserica Creștină Rusă de Rit Vechi din România

Credincioșii de rit vechi (staroverii, cunoscuți în România ca lipoveni) au refuzat reformele liturgice ale patriarhului Nikon din Rusia (anii 1650–1660). Persecutați, mulți s-au refugiat în secolele XVII–XVIII în Moldova, Bucovina și Dobrogea, aflată atunci sub stăpânire otomană.

În 1846, la Fântâna Albă (Belaia Krinița, în Bucovina austriacă), mitropolitul Ambrozie a dat comunităților de rit vechi o ierarhie proprie. După 1940, când Bucovina de Nord a trecut la URSS, sediul mitropoliei s-a mutat la Brăila.

Lipovenii din Delta Dunării și de pe malul lacului Razim păstrează limba rusă veche, cântarea pe neume (znamenie), costumele și tradițiile pescărești. Comunitatea este reprezentată în Parlament ca minoritate națională (rușii lipoveni).

Credința este cea ortodoxă, în forma de dinaintea reformelor lui Nikon: semnul crucii cu două degete, cărțile vechi, crucea cu opt brațe, lestovca și rânduiala strictă a postului și a slujbelor.