Mănăstirea Dobrovăț

Pe 27 aprilie 1504, Ștefan cel Mare începe zidirea Mănăstirii Dobrovăț, care va fi sfârșită "în anul 7012 (= 1504), iar al domniei sale anul al patruzeci și optulea curgător... ".

Cladita de Voievodul Stefan cel Mare si Sfant (1503-1504) biserica pastreaza, in interior "remarcabilul ansamblu de pictura murala executat in 1529-1535" sub Petru Rares, un paraclis din sec. XVI, turn-poarta cu decoratie baroc-moldoveneasca din sec. XVIII si arhondaric.

Plecand din iasi pe la Bucium, in directia sud-vest, ne indreptam spre aceasta straveche vatra monahala. Efortul pelerinului iubitor de evlavie si frumusete va fi pe deplin rasplatit. Aici, intr-o fosta poiana, inconjurata de codri seculari, pe malul paraulul Dobrovat, se inalta si astazi ultima ctitorie a lui Stefan cel Mare (1503-1504), cu hramul Pogorarea Sf Duh (Rusaliile). Ctitorul insusi a fost canonizat recent (1992) de Biserica, sub numele de Stefan cel Mare si Sfant, praznuirea sa fiind fixate in calendar la 2 iulie, ziua trecerii sale in cele vesnice. Potrivit cronicii lui Grigore Ureche, poporul ii acordase aceasta cinstire imediat dupa moarte, socotindu-l in randul sfintilor “pentru lucrurile lui cele vitejesti, carile niminea din domni, nici mai inainte, nici dupa aceea l-au ajuns”.

In incinta de zid a manastirii se patrunde pe sub bolta unui turn, construit in 1743. In turn se afla, pe langa incaperea destinata clopotelor, un minuscul paraclis, cu hramul Sf Gheorghe, o tainita pentru odoarele bisericesti, la vreme de primejdie si o camaruta a clopotarului. Pisania arata ca turnul a fost construit “cu toata cheltuiala si osardia sfintii sale, chir Macarie Hrisoverghi monah, pentru vesnica pomenire; fost-au sarguitori cu ostenealile dumnealui Stefan Ruset vel paharnic, cu giupaneasa dumnealui maria Sturza.

Biserica lui Stefan cel Mare este o constructie tipica a stilului moldovenesc, inchegat in aceasta epoca, lipsita de turla, dar cu gropnita, intercalate intre pronaos si naos, ca la biserica manastirii Neamtului. Elementele de arhitectura gotica, occidentala (cotrafortii, ancadramentele de ferestre si usi, cu vignette si muluri) sunt remarcabil realizate.

Valoarea exceptionala a monumentului este data de picture interioara, care emotioneaza si astazi prin prospetime si expresivitate. In registrul inferior din pronaos, pentru prima data in picture murala din Moldova, apare zugravita scena aducerii moastelor Sf Ioan cel Nou, de la Suceava (1415), de catre voievodul Alexandru cel Bun. Tot aici sunt pictate si trei mari compozitii cu character demonstrative monastic, cu valoare de unicat: Minunea Sfantului Atanasie de la Athos, Scara Virtutilor, a Sf Ioan Sinaitul si Minunea Sf Sava, de la manastirea de langa Ierusalim. Invocarea celor trei locuri sfinte ale Crestinatatii Orientale, Muntele Athos, Muntele Sinai si Ierusalimul, definesc orizontul spiritual al monahismului moldovenesc din veacurile ce au urmat domniei lui Stefan cel Mare.

In naos retine atentia tabloul votiv, in care sunt pictati Stefan cel Mare si fii sai, Bogdan al III-lea si Petru Rares, inchinand cu mainile lor biserica, la picioarele Mantuitorului, care este asezat pe tron. Fiind realizata in timpul domniei lui Petru Rares, candva intre anii 1527-1531, zugravirea bisericii avea si rolul de a intari legitimitatea sa de fiu (natural) al lui Stefan voda.

Dintre mormintele aflate la aceasta biserica doar unul este cunoscut ca domnesc, cel al Nastasiei, doamna lui Bogdan al II-lea. Alte sase pietre tombale, din secolul XVII, apartin familiei Racovita, care a facut lucrari de refacere a manastirii, dupa 1663. Tot Racovitestii au construit si sladirea anexa, cu pivnite mari, in care locuiesc astazi calugari, viata monahala fiind reluata, dupa 1990.

La 50m spre sud de biserica lui Stefan, Simion Movila, fostul domn al Tarii Romanesti, a ridicat un paraclis, la 1607, pentru a inhuma in interior pe fiul sau, Pavel, decedat in acel an. Paraclisul s-a ruinat in 1986, fiind refacut dupa 1992.

Cea mai mare parte a documentelor, manuscriselor, cartilor si altor lucruri de valoare au fost luate de egumenul Nathanail, de la manastirea Zograf si duse la Muntele Athos, unde era inchinat acest sfant locas.

Dupa 1990 s-a redeschis si manastirea Dobrovat, iar in prezent se desfasoara lucrari de restaurare a vechiului locas, a zidurilor si clopotnitei.