Biserica Răzvan

Lacasul este situat în apropierea centrului geografic al Capitalei la rasarit de biserica Sf. Gheorghe Nou.

Ctitoria initiala a fost atribuita la 1620 lui Razvan Vornic, poate acelasi cu Capitanul Razvan, pomenit într-un document din 1644 din timpul domniei lui Matei Basarab (1632-16554) precum si pomelnicele bisericii care începeau cu nule sau.

Biserica a fost cladita în locul alteia mai vechi deoarece s-au descoperit în cursul sapaturilor arheologice (1956-1969), în jurul acesteia, de la mijlocul secolului al XVI-lea.

A fost rezidita între 1705- 1706 de „jupân Ianache Vacarescu vel aga si jupâneasa Stanca cu fii lor Constantin si Barbu si de Vladaia, jupâneasa capitanului Pana, cu fiul ei Barca Clucierul.. în zilele Prealuminatului si Crestinului Domn Io Constantin B. B. Voievod. ” (pisania din 1706, septembrie 15).

Înainte de 1775 a fost închinata Bisericii Învierii sau a Sf. Mormânt de la Ierusalim.

În sapaturile arheologice efectuate în 1958, s-au mai gasit în jurul bisericii, fundatii si pivnite de secol XVII- XVIII, care confirma motivul pentru care în 1813 li se spunea ( manastire de categoria a 3-a). Banul M. Cantacuzino si D. Fotino o trec în rândul mânastirilor fara han

Fiind darapanata si arsa în 23 martie 1947, biserica a fost reparata între 1857- 1859, prin stradania enoriasilor. Tot atunci a fost pictata de C. Lecca si Misu Popp.

Vechimea bisericii se constata si din faptul ca pardoseala este cu 5 trepte mai jos decât nivelul terenului actual iar soclu este si el sub nivelul strazilor din jur. Terenul este degajat si coborât în jurul monumentului, fiind adus la cota din anul 1706

Dupa Casa Parohiala situata in curtea bisericii are doua niveluri, cu ziduri groase si ofera un exemplu destul de bine conservat de locuinta de târgoveti mai înstariti de la 1856- 1860, figurând si aceasta în lista monumentelor si siturilor istorice din anul 1992. Din anul 1999 si pâna în prezent aici slujeste Preotul Paroh Adrian Tautul.