Biserica Flămânda

Traditia spune ca biserica a fost amplasata în apropierea Mitropoliei, pentru ca la slujbele marilor sarbatori, aceasta sa nu fie tulburata de nerabdarea celor saraci si flamânzi care asteptau ofrande si pomeni, astfel ca ele sa fie primite la schitul din vale, la biserica actuala, numita Flamânda. Pe acest loc s-a aflat mai întâi un « schitisor de lemn » cu hramul Sf. Treime, facut de un anume Dimitrie în anul 1766 si închinat ca metoc Mitropoliei (pisania veche).

În anul 1782, s-a ridicat biserica din zid, de catre Istrati vel Vornicul si de Constantin Cretulescu.

Un document din 1794, septembrie 24, ne spune ca o furtuna I-a stricat acoperisul de curând pus, iar enoriasii saraci solicitau sprijinul domnitorului fanariot Alexandru Moruzi pentru a-l reface. Biserica a fost terminata de breasla croitorilor, conform pisaniei de la 1800. Tot breasla croitorilor mai face reparatii si adaugiri în prima jumatate a secolului XIX. Matei staroste, a desfacut stâlpii din mijlocul bisericii si a facut “palimar” pentru femei. Dupa cutremurul din 1838 s-a refacut clopotnita. A fost restaurata între 1869-1871, în zilele domnitorului Carol I, din venitul bisericii si cu osteneala epitropilor I. Dobrescu si Dimitrie Gheorghe, cum scrie în pisania noua din 1871. Ea s-a renovat în anii 1928, 1972-1974, precum si în 1983-1987.

La cercetarile arheologice effectuate de specialisti ai D. P. C. N. si ai Muzeului de istorie al Municipiului Bucuresti, din 1972-1974, s-au gasit în jurul bisericii 21 de morminte din perioada 1766-1782, cu un inventar bogat.

« Cu tot numele eide azi…acest lacas bisericesceste departe de a fi flamând si sarac », ne spune istoricul G. D. Florescu.

Pictura interioara s-a facutinitial în fresca. La reparatiile din 1871, pictorul St. Stoenescu a repictat-o în ulei, în stil realist. A mai fost curatita în 1974. Între anii 1983-1987, s-a realizat o noua pictura în fresca, pe toata suprafata interioara, de datre pictorul Grigore Popescu si Maria Popescu- Dragomir –restauratoare, pastrând fragmente din pictura mai veche: în proscomidiar, pe bolta altarului si pe absida stânga a naosului. Lacasul poseda carti vechi, un chivot de la 1849, o icoana cu inscriptie de la 1825.

Biserica actuala, este construita pe un plan treflat (24 X 8, 8 m.), cu un pronaos largit. Are doua turle octogonale, pe baze patrate, peste naos si pronaos. La turnul clopotnita se ajunge printr-o scarita închisa în turnul atasat pronaosului pe latura de nord. Nartexul acoperit cu o cupola turtita, se desparte de naos prin trei arcade. Pridvorul vechi este închis pe laterala prin zidarie.

Ferestrele sunt mari, dreptunghiulare, fara ancadramente si decupând câteva firide din ordonanta registrului inferior si superior.

În curtea spatioasa a bisericii, se afla în fata, casa parohiala, edificata în anii 1930, iar spre sud, în partea opusa, se gasesc doua cruci din piatra cu înscrisuri în limba slavona.

De la amvon predica si se roaga pentru enoriasii acestui scant lacas parintele paroh Gheorghe Sârbu.