Membru ales al conducerii unei comunități protestante (consiliul prezbiteral), alături de pastor.
Cuvântul înseamnă în greacă „bătrân”. În Bisericile reformate, prezbiterii formează împreună cu pastorul conducerea parohiei (prezbiteriul). La neoprotestanți, prezbiterii sunt slujitori rânduiți care pot conduce adunarea și oficia.
Siehe auch
In derselben Kategorie
- AdunareComunitatea locală de credincioși neoprotestanți; membrii își spun unii altora „frate” și „soră”.
- EpiscopConducătorul spiritual al unei eparhii (episcopii); hirotonește preoți și sfințește biserici.
- ParohieComunitatea de credincioși dintr-un sat sau un cartier, cu biserica și preotul ei (parohul).