Mănăstirea Plumbuita

Manastirea Plumbuita este o manastire ortodoxa de calugari, cu hramul Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul, situat in cartierul Colentina din Bucuresti, pe un mic deal de pe malul drept al raului Colentina.

Ctitorita de Petru Voda, fiul lui Mihnea si al Doamnei Chiajna, cu hramul de Ioan Botezatorul, la data de 1 iulie 1564, Manastirea Plumbuita are o istorie zbuciumata, cu suisuri si coborasuri.

Prima ctitorire are loc in anul 1560, cand voievodul Petru cel Tanar (1559-1568), fiul lui Mircea Ciobanul si al Doamnei Chiajna, incepe constructia manastirii, care va fi terminata de domnitorul Mihnea Turcitul.

In 1585, acesta inchina asezamantul manastirii Xiropotamu. Biserica sufera mari distrugeri in anul 1595, iar in 1614 este grav afectata de un incendiu. Ajunge in forma sa actuala la o doua rectitorire, din anul 1647, cand biserica este rezidita din temelii din porunca domnitorului Matei Basarab, dupa modelul ctitoriei lui Radu cel Mare de la Dealu, pentru a comemora victoria din 1632 impotriva turcilor.

Atunci i se adauga Casa Domneasca si este intarita cu ziduri mari de aparare. Turnul-clopotnita este construit intre 1802-1806, de egumenul Dionisie din Ianina, dupa ce clopotnita manastirii fusese grav avariata de cutremurul din 1802.

Sfanta Manastire Plumbuita se afla in partea de est a orasului Bucuresti, in cartierul Colentina. Se pare ca insusi numele "Clentina" provine de la una din luptele desfasurate in aceste locuri. Desi nu s-au gasit dovezi stiintifice cu privire la acest lucru, exista o traditie locala conform careia numele cartierului ar proveni din urmatoarea conversatie: "Unde-i batusi, stapane, pe turci si pe tatari?", ar fi intrebat Matei Basarab, iar aceata ar fi raspuns: "Colea-n tina, Maria Ta.

Numele de Plumbuita i-a fost data de localnici, datorita faptului ca biserica a fost multa vreme acoperita cu tabla de plumb. Exista si legende in jurul acestei denumiri.

Monografia Manastiri Plumbuita, aparuta in 2001, spune ca exista trei versiuni privind numele sfantului lacas. Una sustine ca aceasta manastire s-ar numi "Plumbuita" pentru ca Matei Basarab ar fi invelit-o cu plumb.

O a doua versiune sustine ca in timpul luptei din 1632 acoperisul bisericii a fost topit si transformat in proiectile de lupta. Matei Basarab, avand nevoie de ghiulele in timpul luptei, a dat la topit acoperisul de plumb al manastirii pentru al fabrica.

Alta legenda spune ca batalia lui Matei Basarab cu Radu Ilias, care a avut loc sub zidurile Manastirii Plumbuita a fost atat de apriga, incat multimea ghiulelelor cazute pe acoperisul bisericii s-au topit printr-o minune si i-au dat invelitorii un luciu de plumb, de unde si denumirea.

Punctul comun ramane insa faptul ca acoperisul bisericii a fost acoperit candva cu plumb. Conform unei traditii pierdute, unii dintre domnutorii nostri inveleau ctitoriile lor cu plumb pentru a fi mai rezistente la intemperiile vremii, iar plumbul dadea un aspect mai bogat.

Biserica manastirii, rezidita de Matei Basarab in 1647, are plan triconic, cu turla pe naos, si prezinta atat caractere arhitecturale tipic muntenesti, cat si ancadramente de tip gotic la ferestre, care evidenteaza influenta arhitecturii moldovenesti.

Are ziduri foarte groase, de aproape un metru. Tabloul votiv al bisericii ii infatiseaza pe voievodul-ctitor Matei Basarab si pe Elena Doamna.

Casa Domneasca are arcade pe masive de zidarie la parter si arcade mai numeroase, sprijinite pe coloane cilindrice, la etaj, fiind unul dintre exemplarele rare de arhitectura civila anterioara secolului al XIX-lea care se pastreaza in Bucuresti

Turnul-clopotnita este incorporat in zidul de incinta, in jumatatea laturii sudice a acestuia. Nivelul inferior este strapuns de tunelul intrarii, deasupra acestuia inaltandu-se camera clopotelor.

Situata intr-o pozitie strategica, la iesirea din Bucuresti, pe un mic deal de pe malul raului Colentina, manastirea joaca un rol important in apararea orasului. In anul 1632, langa manastire se da o batalie cu miza importanta, intre oastea Tarii Romanesti, condusa de Matei Basarab, si oastea turca, in frunte cu Radu Iliasi.

Acesta din urma fusese trumis de sultan pentru a il inlatura din scaun pe Matei Basarab, urmand sa se instaleze in locul sau un domnitor numit de Poarta Otomana. Batalia este castigata de Matei Basarab, care ramane astfel pe tronul Tarii Romanesti.

In timpul Revolutiei de la 1821, Tudor Vladimirescu, ajungand cu oastea sa la Bucuresti, isi stabileste tabara la Plumbuita si pune santinele langa manastire, pentru a opri iesirea din oras a celor care incercau sa fuga din calea ostirilor sale.

In timpul Revolutiei de la 1848, fara acordul autoritatilor bisericesti, manastirea este transformata in inchisoare politica. In luna octombrie a anului 1848, autoritatile vremii aresteaza si incarcereaza in beciurile de la Plumbuita o parte din capii Revolutiei.

Incepand cu secolul al XIX-lea, manastirea traverseaza o lunga perioada de decadere. Cutremurul din 1802 afecteaza grav manastirea si clopotnita, care au fost reparate de catre egumenul Dionisie din Ianina, fost egumen al Manastirii Xiropotamu din Sfantul Munte Athos.

Fiind inchinata inca din 1585, de catre domnitorul Mihnea Turcitul, Manastirii Xiropotamu, Plumbuita este jefuita sistematic de catre calugarii greci, averile ei luand calea Sfantului Munte.

Odata cu secularizarea averilor manastiresti, in timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, toate averile manastirii trec in proprietetea statului. Manastirea este parasita, fiind transformata in biserica de mir. Plumbuita decade si ajunge in ruina pentru o lunga perioada de timp. Biserica este avariata grav de cutremurul din 1942.

In 1940, maresalul Ioan Antonescu incepe o activitate de restaurare, dorind ca Plumbuita sa devina Panteonul National al eroilor cazuti in razboiul pentru reantregirea neamului, iar locul sau de veci sa fie in acest lacas.

Desfasurarea ulterioara a evenimentelor si rezultatul celui de-Al Doilea Razboi Mondial nu au permis finalizarea acestui proiect. Vitregia vremurilor si rezultatul celui de-al doilea razboi mondial nu i-au permis sa-si vada visul implinit.

Dorinta preotului Ioan Sachelarescu, care a publicat in 1940 Din istoria Bucurestiului, Plumbuita, biserica si cetatea lui Matei Basarab intra intr-un amplu proces de restaurare. Aceasta nu este dusa la bun sfarsit, restaurarea fiind reluata in anul 1953 si terminata prin grija Patriarhului Justinian in 1955.

Manastirea a fost tarnosita in data de 24 iunie 1958, staret fiind Parintele Arhimandrit Sofian Boghiu. Ansamblul actual cuprinde: biserica manastirii, de plan triconic, cu turla pe naos, turnul clopotnita si chiliile.