Mănăstirea Ciolpani

Mănăstirea, amplasată la circa 5 km de orașul Buhuși, este singurul lăcaș de rugăciune din țară ce poartă hramul acestui martir, care a trăit și a murit pentru credința în Hristos în secolul al IV-lea și ale cărui sfinte moaște au fost ingropate la Gedina, lângă orașul bulgăresc Durostorum. În 2007 se împlinesc zece ani de când aceasta oază de spiritualitate ortodoxă, în care își găsesc alinare sufletească numeroși credincioși și pelerini, își serbează patronul spiritual. Mănăstirea Ciolpani constituie unul dintre locurile de pelerinaj consacrate din județul Bacău, alături de Bogdana, Tisa Silvestri sau Magura Ocnei. Puțini știu că mănăstirea Sfintului Emilian de la Durostorum se află în imediata apropiere a altei mănăstiri, Runc, până la care mai sunt de parcurs doar vreo trei km. Primul schit de pe aceste locuri a fost ctitorit de sulițașul Ciolpan, călugărit aici și de la care se trage și numele schitului. În 1730, medelnicerul Teodor Cantacuzino a construit o bisericuță din lemn de stejar, care există și azi în cimitirul mănăstirii, ca monument istoric. Rămasă pustie de-a lungul vremii, mănăstirea a fost redeschisă, imediat după Revoluție, în anul 1991, cu obște de maici. Cu osteneala maicilor și a arhimandritului Emilian Panait, starețul manastirii Runc, s-au construit trei clădiri pentru chilii, un paraclis pentru rugăciunile maicilor și biserica mare. Sfintirea impresionantului lăcaș de rugăciune cu hramul "Sfintul Mucenic Emilian" s-a făcut la 21 septembrie 1997, iar de atunci, în fiecare an, la 18 iulie, aici se organizează pelerinaje.