Biserica Oțetari

Pe actualul loc al Bisericii Otetari s-a aflat, initial, un zavoi de otetari, pe malul fostei garle Bucurestioaia, afluent al Dambovitei, care isi avea vadul pe actuala strada Galati (date despre aceasta apa gasim in Istoria fondarii orasului Bucuresti de Dimitrie Papazoglu). In anii 1680-1681 a fost construita, in zilele lui Serban Voda Cantacuzino, o bisericuta din lemn, despre care gasim referiri in Istoria Bucurestilor de Ionescu-Gion si in „Din vechiul Bucuresti intre anii 1789-1791” de Gheorghe Florescu. Tot din lemn s-a refacut, in anii 1691-1692, pe vremea Domnitorului Constantin Brancoveanu (1688-1714), martir al crestinatatii, o a doua biserica, iar dupa razmerita a fost ridicata, in iulie 1757, sub Domnia lui Constantin -Voda Mavrocordat, a treia Biserica, de data aceasta din zidarie, asa precum aflam dintr-un act al Mitropolitului Grigorie al Ungrovlahiei, din 1786. Din pisania veche, scrisa cu litere chirilice sapate in piatra, care se pastreaza in pridvorul bisericii, aflam ca aceasta s-a zidit si infrumusetat cu ajutorul lui Margarit Staroste, al lui Nicolae Cernavodeanu, al Jupanului Nicolae Cupetul si al altor crestini, „ca sa le fie lor vesnica pomenire” La 25 august 1794, un ctitor pe nume Radu Nicule a daruit Bisericii un clopot. In prima jumatate a secolului al XIX-lea, Biserica Otetari, asa cum avea sa ramana intiparita in memoria bucurestenilor, a fost locul de ingropaciune al membrilor marii familii negustoresti Hagi Tudorache, de la care se pastreaza si astazi, in pridvorul Bisericii, doua morminte cu pietre funerare, datate 1825 si 1845.

Cu prilejul restaurarii din 1860-1866, pe timpul Mitropolitului Nifon Primat al Romaniei (1850-1875), cu ajutorul familiilor Hagii Tudorache, N. Zamfirescu si Romanescu, unul dintre cei mai importanti pictori romani Gheorghe Tattarescu (1820-1894), a executat intreaga pictura murala in ulei a Bisericii Otetari, precum si iconostasul.

Mitropolitul Nifon s-a nascut la Bucuresti, in mahalaua Otetarilor, pe ulita Teilor, actuala strada Vasile Lascar, in anul 1789, ca fiu al blanarului Rusaila, originar din orasul Castoria–Macedonia, care ajutat de Arhimandritul Iason a venit in Bucuresti, impreuna cu sotia sa Aposta. Rusaila il intalnise la Salonic pe Arhimandritul Iason, in timpul unui pelerinaj la Sfantul Munte Athos. Arhimandritul Iason locuia impreuna cu nepotul sau, calugarul Sofronie, in curtea Bisericii Otetari. Aici la Biserica Otetari, va fi botezat viitorul Mitropolit si va lua primele lectii de invatatura bisericeasca, de citire, scriere si cantare psaltica, de la calugarul Sofronie.

Chipul Mitropolitului Nifon este pictat in pronaosul Bisericii Otetari.

Mitropolitul Nifon al Ungrovlahiei (1789-1875) a daruit Bisericii Otetari, dupa restaurarea incheiata la 1866, o falanga dintr-un deget al Sfantului Mare Mucenic Haralambie (89 d. Hr. –10 februarie 202 d. Hr.), cel mai longeviv sfant crestin. Parintii Sfantului Mucenic Haralambie, au fost botezati de Sf. Apostol Ioan, iar despre bunicii sai se spune ca ar fi fost botezati chiar de catre Sf. Ioan Botezatorul.

Patrimoniul artistic

Pictura murala, care ii apartine unuia dintre cei mai importanti artisti plastici romani Gheorghe Tattarescu, transforma Biserica Otetari intr-un monument de prima importanta, care asteapta sa fie descoperit. Pictura este executata in ulei, pe un strat din glet de ipsos. Stilistic, pictura apartine scolii realiste de influenta italiana, care se intrepatrunde cu filonul bizantin ortodox, creand un stil propriu lui Gh. Tattarescu. Se remarca forta desenului, arhitectura sobra a compozitiilor, tehnica impecabila a folosirii clar-obscurului, impresia de spatiu si profunzime. Biserica pastreaza obiecte cu valoare de patrimoniu daruite, de-a lungul veacurilor, de ctitori: un epitaf al Mantuitorului, brodat in fir, din anul 1793; o icoana imparateasca ferecata in argint, din anul 1803; doua icoane din 1804; vitraliile Bisericii, datand din anul 1909. Medalioanele exterioare din mozaic sunt executate de pictorul Eugen Profeta.